Editura Vremea a publicat recent volumul Civilizatia romana sateasca, de Ernest Bernea. Cartea, aparuta prima data in 1944, realizeaza o trece in revista a realitatii satului romanesc traditional, care mai supravietuia inca in prima jumatate a secolului XX.
ERNEST BERNEA (1905-1990), personalitate a scolii etnografice si sociologice romanesti, a fost membru al echipelor monografice infiintate de Dimitrie Gusti, conferentiar universitar, cercetator.
Autor al unui mare numar de studii si articole, Ernest Bernea a fost putin publicat, asupra operei lui apasand din greu anatema unor credinte politice de dreapta.
Intre anii 1939 si 1962 a trecut prin lagare si inchisori, a suferit umilinta domiciliului fortat, dupa care, lasat in libertate supravegheata, a incercat fara ragaz sa-si publice rezultatul cercetarilor de teren si pretioasele studii de sinteza, dar a reusit cu greu, in mica masura si numai cu pretul unei autocenzurari excesive si mutilante a textelor.
Studiul Civilizatia romana sateasca este o cercetarea stiintifica privind realitatea concreta etnografica si sociologica a satului romanesc in prima jumatate a secolului XX. Sub asaltul veacului al XXI-lea, multe dintre realitatile acelor vremi au devenit astazi istorie.
“Satul romanesc de azi, in majoritatea cazurilor, nu mai este o realitate organica echilibrata, ci o realitate intrata intr-un puternic proces de destramare [...]. In lucrarea de fata incercam sa desprindem ceea ce apartine civilizatiei romane satesti, cercetand indeosebi acea categorie de asezari care ne pune mai direct in stapanirea datelor fundamentale ale acestei civilizatii.
Nu studiem orice sat romanesc de azi, ci numai pe acela care pastreaza forme arhaice, cu un continut de viata aparte, concreta si ireductibila in conditiile sale locale etnice” (Ernest Bernea)
