Odata cu aderarea, in cele 10 tari europene care s-au alaturat UE in 2004 s-a produs o adevarata revolutie imobiliara, cu tot ce implica aceasta sintagma: cresteri fulminante de preturi, tranzactii importante si constructii de amploare. E simplu, daca ne rezumam la aceasta observatie, sa tragem concluzia ca la fel se va intampla si in Romania. Dar nici Romania nu a stat pe loc. O analiza Eurisko
Aderarea celor 10 tari europene in mai 2004 a atras atentia investitorilor asupra intregii regiuni. Asadar, de contextul “imobiliar” din ultimii ani a beneficiat deja si Romania, deci putem sa spunem chiar ca, partial, efectul integrarii europene asupra pietei imobiliare locale a fost consumat.
Investitorii nu au asteptat linistiti ca Romania sau Bulgaria sa adere la Uniune, pentru a veni sa investeasca. Marea explozie s-a produs deja. In Bulgaria s-au format adevarate colonii de cetateni britanici, iar in Romania pretul unui metru patrat de pamant sare uneori de 3000 de euro.
In anul 2003, cand Polonia, Cehia si Ungaria se pregateau sa devina membre ale Uniunii Europene, piata imobiliara romaneasca abia incepea sa devina interesanta. O serie de analisti observau la acel moment ca Romania devenise ceea ce Polonia insemna cu 10 ani in urma, dar erau convinsi ca tara noastra va avea nevoie de numai trei ani pentru a recupera decalajul existent.
Din punct de vedere economic, Romania nu a recuperat suficient de mult in ultimii trei ani. Investitiile, atat straine cat si autohtone, au fost mai putine decat in restul regiunii, influentand nefavorabil si nivelul de trai al populatiei.
Politicile guvernamentale nu au fost intotdeauna suficient de bine directionate pentru a stimula dezvoltarea sectorului privat, a estompa decalajele regionale sau a pune pe picioare infrastructura.
Comparand insa dezvoltarea imobiliara de la acest moment a Bucurestiului cu cea a Varsoviei, Pragai sau Budapestei in anul premergator aderarii, observam puternice asemanari.
In privinta spatiilor pentru birouri, stocul existent in Bucuresti este, actualmente, la jumatate fata de cel din Varsovia anului 2003, dar atat numarul companiilor inregistrate, cat si suprafata orasului sunt de doua ori mai mici.
Totodata, observam o diferenta de circa 300 - 400 mii mp in favoarea Budapestei si a Pragai, dar amintim faptul ca, in 2003, unii analisti considerau ca exista o supraoferta pe piata ungureasca a spatiilor de birouri, rata de neocupare scazand sub 20% abia spre sfarsitul anului.
In Bucuresti exista acum aproximativ o treime din stocul de spatii industriale moderne pe care il detinea Varsovia in 2003.
Fata de Budapesta si Praga, decalajul este mai mic, de numai 100 - 140 mii mp, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca, incepand cu anul 2004, a avut loc un adevarat boom investitional pe acest segment, de efectele caruia a beneficiat si Romania, chiar daca intr-o masura mai mica.
Interesul investitorilor pe spatii industriale s-a canalizat initial spre periferiile capitalelor analizate, existand in ultima perioada o tendinta de reorientare inspre alte orase si zone importante ale tarilor respective.
Acelasi lucru asteptam sa se intample si in Romania, cu atat mai mult cu cat exista regiuni foarte putin dezvoltate, cu terenuri ieftine, ce favorizeaza randamente investitionale mai ridicate decat in Capitala.
Stocul de spatii comerciale pe care il detine in prezent Bucurestiul este cu mult mai mic fata de cel existent, in 2003, in oricare dintre celelalte trei capitale.
Daca avem in vedere si densitatea mai mare a populatiei bucurestene (care in realitate este inca si mai mare decat cea inregistrata oficial) putem trage concluzia ca segmentul comercial (retail) prezinta cele mai bune perspective de dezvoltare dupa aderarea la Uniunea Europeana.
