Romeo si Julieta, o iubire in doliu. Doi tineri indragostiti, cazuti victima vrajbei de familie. De mica, Angelei Gheorghiu i-a placut sa stoarca lacrimi din ochii publicului. O face in continuare, cu arta, cel mai recent intr-un spectacol de exceptie si de intampinare a Romaniei in Uniunea Europeana, la Opera din Berlin.

Unora le place negrul

Doliul e chique... pare a sugera punerea in scena a operei „Romeo et Juliette” de Charles Gounod la Deutsche Oper din Berlin. Spectacolul a avut loc in 12 decembrie, in limba franceza cu supratitrare in germana, intr-o sala de doua mii de locuri, plina pina la refuz.

„Bravi”, „fantastik”, aplauze prelungite si cateva rechemari la rampa au aratat cat de tare a mers la suflet interpretarea de zile mari, publicului in majoritate german. Paisprezece minute de aplauze finale au cronometrat unii, cu ceasul in mana. Suntem doar in tara exactitatilor.

Opera cu prolog si cinci acte, pe un libret al lui Jules Barbier si Michael Carre dupa „Romeo and Juliet” shakespeariana, a fost interpretata pentru prima data la Teatrul Liric din Paris, la 27 aprilie 1867.

Aplauze indelungi si rechemari la rampa

foto: Dani Rockhoff

Tragica iubire a celor doi tineri indragostiti din Verona secolului al XIV-lea, despartiti de dusmania familiilor lor si uniti in moarte, insoteste ca un laitmotiv, secole de simtire artistica universala.

Ce aduce nou punerea in scena de la Berlin? Accentul pe muzica, si nu pe dramatismul actoriei. Lipsa de decor teatral, un cadru sobru pina la mohorit, in consens cu tragicul temei. Prezenta in prim plan pe scena, orchestra sub conducerea muzicala a lui Frederic Chaslin e secondata de un cor numeros, sub bagheta lui Hellwart Matthiessen.

Cei obisnuiti cu un cadru de opera fastuos, cu costumatie de epoca si scenarii dinamice in care protagonistii nu numai canta, ci si „joaca”, au trebuit sa regandeasca acest spectacol.

Solistii masculini au performat in frac: Mercutio (Markus Brueck), contele Capulet (Hyung-Wook Lee), Tybalt (Joel Prieto), ducele de Verona (Harold Wilson), ca si Fratele Laurent (Dan Paul Dumitrescu), Gregorio (Simon Pauly) sau Benvolio (Paul Kaufmann).

Romeo (Neil Shicoff) a preferat costumul negru de gala cu revere satinate, in contrapunct cu cel alb al lui Stephano, reusita travestire a Jaquelynei Wagner, o aparitie blonda si impunatoare.

Gertrude (Ceri Williams), tot in satin negru, mulat pe formele implinite, a secondat-o pe feciorelnica Julieta (Angela Gheorghiu), singura interpreta care a dat o nota de nonsalant si jucaus performantei teatrale, desfasurate in spatiul foarte limitat de miscare, mai precis in defilare prin fata orchestrei.

Receptia organizata de ICR si Ambasada

Dani Rockhoff

O viziune scenografica „mai altfel”, cu accent pe muzica si tragic. O viziune care te-a indemnat sa inchizi ochii si sa visezi, nu la iubire, ci la moarte. Multi au stat insa cu ochii larg deschisi si indreptati in sus, inspre textul de libret tradus in limba germana, ruland pe un ecran prins aproape de tavan.

Va plac divele?

Soprana de origine romana Angela Gheorghiu e o diva, si ca orice stea, are nevoie de foarte putina prezentare. In interviul „Divele si viata de artist”, acordat Teresei Pieschacon Raphael pentru postul TV ARTE in 24 aprilie 2004, Gheorghiu precizeaza termenul, in care se inscrie cu placere „Sunt cantareata. Nu pot fi un om normal.

Cu ani in urma, cineva mi-a spus „zeita” si ador denumirea. Este legata de stralucire, esti altfel decat alte „divinitati”, cuvant de la care vine si termenul de diva.”

Remarcii facute odata de Walter Legge, producatorul de discuri al Mariei Callas, cum ca divele ar fi „de o ambitie fara scrupule, de un egocentrism monomanic si nesatioase de glorie”, interpreta de origine romana ii replica in interviul ARTE cu „Saracul om! N-a inteles nimic.

Nu are simt pentru artisti”, ea precizand ca „Oamenii au nevoie de dive, de cineva care sa fie diferit de ei. Altfel, am fi toti la fel, ca la comunisti, si ar fi groaznic.”

De la Adjud, la Londra si NY

Angela Gheorghiu e o „expat”, traind pe mapamond, ca artistii, dar si ca milioane de alti romani, care nu mai locuiesc intre granitele patriei.

Nascuta la 7 septembrie 1965 la Adjud, Gheorghiu a facut scoala de muzica in oraselul natal, plecand apoi la liceul George Enescu din Bucuresti si intregindu-si educatia artistica cu ore de teatru, balet, pian si canto, sub indrumarea Miei Barbu.

Dupa absolvirea Conservatorului din Bucuresti, tinara soprana s-a facut remarcata si a fost invitata sa cante la prestigioasa Opera Regala din Londra.

Debutul ei la Covent Garden a fost cu Zerlina din „Don Giovanni”, urmat in anul 1992, de un rol de forta, Mimi din „Boema” lui Puccini. Afirmarea ei internationala s-a produs in 1994, cu rolul Violetei, din opera „Traviata” de Verdi, sub bagheta dirijorului Sir Georg Solti.

Vanzari record de CD-uri si interpretarea rolului Tosca, in filmul cu acelasi nume, se adauga palmaresului sau artistic.

Pe Julieta - cel mai adesea acompaniata de sotul sau, tenorul Roberto Alagna - Angela Gheorghiu a interpretat-o pentru prima oara la Metropolitan Opera din New-York, apoi la Londra, Chicago si Serbarile din Salzburg.

Bine ati, am venit in Europa!

foto: Dani Rockhoff

Bun venit in UE!

Spectacolul de la opera berlineza a avut si o alta semnificatie. „La sfarsitul unui an plin de evenimente si in ajunul intrarii noastre in Europa, dorim sa multumim si sa petrecem aceasta seara deosebita cu prieteni ai Romaniei in Germania, care ne-au insotit pe acest drum” a spus la serata festiva care a incheiat spectacolul, ambasadorul Romaniei la Berlin, Bogdan Mazuru.

„Angela Gheorghiu este una dintre cele mai frumoase voci ale Romaniei. Prin ea, si tara noastra se adreseaza lumii intregi. Suntem mandri, ca o interpreta romanca se numara printre cei mai reputati artisti mondiali”, a adaugat Mazuru.

Despre contributia organizatorica romaneasca, ne-a oferit precizari Adriana Popescu, directoarea Institutului Cultural Roman din Berlin. „Ideea ICR a fost, in primul rand, de a valorifica o prezenta prestigioasa, in cadrul unui eveniment cultural de marca de la Berlin.

Venirea Angelei Gheorghiu am aflat-o inca din primavara, si atunci ne-am gandit ca ar fi cea mai minunata ocazie -mai ales ca stiam ca acest concert va avea loc in decembrie, in apropierea Zilei Nationale a Romaniei si a momentului intrarii oficiale a Romaniei in Uniunea Europeana- sa organizam un eveniment asociat, la care sa chemam un numar de personalitati din lumea politica, parlamentara, diplomatica, culturala, oameni de afaceri, diaspora”.

„Ideea acestui gest de diplomatie culturala este un multumesc spus celor care au fost alaturi de noi, au fost alaturi de Romania, in demersurile care s-au desfasurat in acest an pentru admiterea Romaniei in Uniunea Europeana. Este un multumesc, pentru prietenii Romaniei.

Ce cadou mai frumos se poate face, decat o seara de muzica minunata, cu o artista de notorietate mondiala, ca norocul, romanca -desi marii artisti nu au nationalitate, ei apartin lumii intregi? In aceasta seara, am putut insa spune: „Uite, Angela Gheorghiu este romanca!” adauga directoarea Popescu.

„Cot la cot cu Ambasada Romaniei, nici nu s-ar fi putut face altfel” precizeaza ea in continuare, referitor la partea organizatorica. „Dealtfel, in spatele unui astfel de eveniment nu sta doar un efort uman, ci este vorba si de un buget. Am avut tot sprijinul, atat din partea Ministerului Afacerilor Externe, cat si a Institutului Cultural Roman.

Deci iata, cele doua institutii au colaborat si dincolo de luminile rampei, la modul concret”.

Receptie cu homari si suflet

Evident, in organizare a oferit sprijin si intendanta Operei Germane din Berlin, directoarea Kirsten Harms fiind prezenta si la receptia din finalul concertului, unde a adresat cuvinte de lauda si bun venit oaspetilor.

Tot atunci, invitati de vaza, prieteni si fani, au putut-o vedea pe Marea Diva de aproape, au putut face fotografii, lua autografe si schimba cateva vorbe cu ea.

Am mai intalnit-o pe Angela Gheorghiu, tot cu ocazia unui eveniment cu semnificatie istorica pentru Romania: solista in cadrul concertului in aer liber al filarmonicii George Enescu sub bagheta lui Ion Marin, incheiat cu un apoteotic, „Desteapta-te romane!“.

Era in ajunul semnarii Tratatul de aderare a Romaniei la UE din aprilie 2005, in amfiteatrul cu iz medieval al Abatiei Neumunster din Luxemburg. Si atunci, ca si acum, pentru romanii din tara si din strainatate, Angela Gheorghiu a raspuns la cateva intrebari.

Dani Rockhoff: Este acest concert un cadou pe care il faceti Romaniei, cu prilejul intrarii, la 1 ianuarie 2007, in Uniunea Europeana?

Angela Gheorghiu: Poate fi interpretat si asa. Poate nu chiar asa, deoarece contractele mele sunt semnate cu mult in avans. Este o fericita coincidenta, as putea spune.

Dani Rockhoff: A avut acest turneu si o parte...de suflet?

Angela Gheorghiu: A fost foarte emotionant, mai ales pentru mine. In prima perioada, deci de cand am venit aici, nu m-am simtit foarte bine, am avut o raceala, si am fost foarte fericita ca, in sfarsit, am reusit sa ma refac pentru seara aceasta. Sunt bucuroasa ca ma aflu cu voi.

Dani Rockhoff.: Ultimul sunet pe care l-ati cantat, a fost pentru Romania in UE?

Angela Gheorghiu: Pentru Romania?... Bine ati, am venit! (Un ras plin si melodios ii intregeste urarea).