Raportul Tismaneanu lasa in urma invingatori si invinsi. Adevarata selectie o va face doar istoria. Pina atunci, putem incerca o analiza subiectiva.

Marii castigatori

1. Romania. Tara cu putine clipe de gratie dupa ‘89 a marcat al patrulea moment important al istoriei sale postcomuniste. Au mai fost: sustinerea interventiei in fosta Iugoslavie 1999, intrarea in NATO in 2004 si raportul Comisiei Europene din 2006, echivalent cu integrarea in UE. La 18 decembrie, Romania a devenit primul stat din fostul bloc sovietic care a condamnat comunismul.

Prin gestul presedintelui, Romania castiga in plan simbolic, despartindu-se ferm de trecut, opteaza ireversibil pentru valorile occidentale si scrie un moment de demnitate in istoria sa.

2. Traian Basescu. Principal beneficiar al raportului, a avut un comportament ireprosabil ca sef de stat pe toata tot parcursul lecturarii concluziilor raportului Tismaneanu intr-un Parlament transformat de C.V. Tudor in arena de circ. Basescu a salvat, prin atitudinea sa, cat se mai putea salva din solemnitatea momentului.

Va ramane in istorie ca presedintele care a condamnat comunismul, desi Basescu spune, cu falsa modestie oficiala, ca nu asta a urmarit. Va aduna probabil puncte in sondajele de opinie, dar, mai important, a castigat deja de partea sa segmente importante din societatea civila care incepusera sa-i fie ostile.

Cei care l-au huiduit, in urma cu cateva luni, pe treptele CNSAS, il vor fi aplaudat luni, 18 decembrie, in fata televizorului.

3. Societatea civila. Este prima sa mare victorie dupa 1990. Tema n-ar fi ajuns pe agenda presedintelui fara presiunea constanta a intelectualilor de dreapta si a fostilor disidenti. In mod simbolic, Basescu a lansat ideea unei comisii care sa analizeze regimul comunist intr-un interviu publicat in 2005 in revista 22, principala tribuna a societatii civile.

In 2004 s-a produs prima coagulare eficienta a ONG-urilor sub umbrela “Coalitiei pentru un Parlament Curat”. In rest, 17 ani de esecuri. Un presedinte emanat din randul societatii civile s-a declarat invins de Securitate. Dosariada, deschiderea arhivelor Securitatii, a esuat intr-o actiune care a lovit in plin nume sonore ale societatii civile.

4. Regele Mihai. Este o victorie simbolica a timpului si tenacitatii. Cel mai bine a exprimat-o fostul suveran, in discursul sau in Parlament, locul in care a devenit rege in urma cu 79 de ani: “Comunismul s-a nascut in Romania in anul in care m-am nascut si eu - 1921.

Faptul ca dumneavoastra il condamnati astazi ma face sa cred ca i-am supravietuit (...) Rabdarea poate fi uneori o arma impotriva destinului istoric”.

Marii perdanti

1. PSD. A ratat o sansa unica: ingroparea obarsiei sale comuniste. A incercat sa o faca Adrian Nastase in 2004, cand a stabilit ca PSD este continuatorul social-democratiei interbelice, comunismul fiind pus in paranteze. Mircea Geoana s-a solidarizat cu Ion Iliescu, mentionat in raport la capitolul calai.

Geoana a denuntat insa continutul aceluiasi raport, in care, culmea, la capitolul victime figureaza Titel Petrescu, Iosif Jumanca, Ion Flueras, adica parintii social democratiei de la care PSD se revendica. Pe scurt, PSD ramane cu eticheta de fidel urmas al PCR si se asociaza din nou cu imaginea PRM, ceea ce i-ar putea crea probleme la nivelul socialistilor europeni.

Unii comentatori spun ca Geoana n-avea de ales, ca masa partidului e inca dominata de fosti comunisti care asteptau o minima protectie. Seful PSD avea insa variante: discretia maxima, diplomatia sau sa taca intelept.

2. Ion Iliescu. Fostul activist comunist isi incheie practic cariera politica in nota pur comunista. Cu toata functia de presedinte de onoare al PSD, va fi dificil pentru echipa lui Geoana sa-l mai foloseasca drept purtator de mesaj. Recuperat de partid, Iliescu este rejectat din istorie de propriul sau trecut.

Marele absent de la sedinta Parlamentului, fostul aparatcik denunta in clasicul limbaj de lemn “elementele” si “mentalitati” care razbat din raport, “impregnate cu stalinism intors pe dos”.

3. O parte dintre liderii de opinie. Cand Basescu a decis, in aprilie 2006, infiintarea comisiei, o armata de lideri de opinie a contestat vehement necesitatea unui raport scris, trimitandu-l pe seful statului la biblioteca.

Victor Roncea si Ion Cristoiu au fost varfurile de lance, atacand Comisia cu o rara virulenta: Tismaneanu-securist, injurii, calomnii si atacuri murdare la adresa membrilor comisiei - nimic n-a fost prea putin in incercarea de delegitimare a Comisiei.

4. PC si Dan Voiculescu. “Anticomunismul” lui Felix, fost colaborator al Securitatii, s-a dus pe apa sambetei. PC a jucat complice alaturi de PRM, contribuind la prelungirea circului din Parlament.

Voiculescu, printre ultimii indreptatiti sa emita judecati despre condamnarea comunismului, l-a atacat pe seful statului intr-un moment neinspirat, pe o tema pe care Traian Basescu tocmai a punctat masiv.

Vadim Tudor, caz special

E greu de evaluat, in lipsa unui sondaj de opinie, cat a pierdut si cat a castigat liderul PRM din isteria declansata in Parlament. Ca imagine publica, C.V. Tudor n-a pierdut nimic la electoratul de dreapta. Marea intrebare e daca a reusit sa castige din electoratul nostalgic, raspandit in PSD si partial in PNG. Doi analisti sunt, insa, de parere ca liderul PRM a pierdut.

Alina Mungiu Pipidi: “O mare parte din electoratul lui e marginalizat social. Dupa episodul de ieri (luni - n.red.), nici chiar somerii nu cred ca isi imagineaza ca Vadim poate sa faca altceva decat circ. Oamenii disperati au plecat ieri masiv de la el”.

Cristian Pirvulescu: “Folosind violenta si agresivitatea a temperat electoratul care s-ar fi indreptat spre PRM. In sondaje, cei care considera comunismul o idee buna si bine aplicata sunt doar 13 la suta. Atat are PRM si cu asta ramane.”

Vadim Tudor a reusit totusi doua chestiuni: sa produca dovada vie ca Romania are nevoie de o condamnare a comunismului si sa inhibe orice critica de fond asupra raportului comisiei Tismaneanu. Dupa circul din Parlament, eventualii critici ai Comisiei si-au temperat vocea de teama sa nu fie asociati cu hoardele PRM din Parlament.

Tariceanu, aparent neutru

PNL a trecut doar aparent si conjunctural de partea sefului statului, insa liderii liberali au incercat sa minimalizeze in diferite imprejurari demersul prezidential, calificat un gest pur formal. In spatele apatiei liberale se ascunde o uriasa frustrare. PNL a confiscat tema anti-comunismului si anti-securismului, insa laurii i-a cules in final tot adversarul lor de la Cotroceni.

Premierul a intrat si pe aceasta tema in competitie cu Basesscu. A infiintat exact in urma cu un an Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului, care functioneaza la Palatul Victoria. A cistigat, intr-o prima faza, o batalie de imagine cu seful statului in cazul CNSAS, insa deconspirarile ulterioare s-au intors impotriva partidului condus de Calin Popescu Tariceanu.