CE Craciun!

De George Vulcanescu

Cica un taran se ducea la targ sa isi vanda vaca. Pe un drum se intalneste cu megies si acesta il intreaba cat are de gand sa ceara pe animal. Pai cat sa cer, se tanguieste taranul. Nu vezi ce jigarita e. Lapte abia mai da... Acolo, o cana pe zi.

Pai daca vrei sa iei un pret mai bun ar trebui sa strigi cam asa : Ia nemule vaca minune! Nu te uita cum arta! E vaca de soi! Are muschi numai fibra si lapte da cat o cireada! Auzind acestea taranul zise. Pai daca e asa grozava, nu o mai vand. Si se intoarse multumit acasa.

Cam asa si cu comisia de privatizare a CEC. Pe parcursul dintre lansarea licitatiei internationale si momentul depunerii ofertelor imbunatatite a constatat ca vaca sa e mai valoaroasa decat rezulta din pretul oferit de National Bank of Greece. Comisia de privatizare nu a acceptat evidenta. Aceasta era valoarea de piata, pentru 70 din CEC, la sfarsitul anului 2006

Pentru aceasta etapa a privatizarii CEC momentul 22 decembrie nu este un sfarsit este ci un epilog. Sfarsitul incercarii de privatizare a CEC a survenit la data anuntului noului actionar al BCR. Inversarea ordinii de privatizare a ultimelor doua banci de sat din sistem a scos din competitie CEC. Scoaterea la maritat, mai intai, a surorii mai mari BCR, a lasat CEC fara petiori de rang inalt.

Favoritul la „mana” CEC, Erste Bank, a ”luat-o” pe BCR. Si mai e si mai mic de „inaltime” decat BCR!

Suprematia bancilor austrice asupra sistemlui bancar romanesc a subtiat competitia pentu preluarea CEC. Faptul ca in finala s-a intalnit doua instituii bancare de „pluton” demonstreaza ca Romania a iesit de pe harta marilor concentratori financiari europeni.

O fosta banca de stat, unde satatul mai detine totusi actiunea de aur - OTP si cea mai veche banca greceasca -NBG care prin viteza de reactie mai pastreaza refelxele fostei banci de stat, nu constituie competitori de prim rang nici macar regional. Puteau ei oferi mai mult de 560 milioane euro? OTP nu a putut, NBG nu a vrut.

Si pentru una si pentru celalalta, CEC era o optiune, nu o ocazie unica. Ambele banci sunt deja prezente in Romania, ambele si-au dezvoltat propriile retele de retail. Mici ce-i drept. Nu aveau deci de ce sa pluseze. Nu aveau motive sa ofere cu mult mai mult decat pretul indicativ 500 milioane de euro vehiculat in presa de vreo cinci luni.

Pana la confirmarea termenului aderarii nu era plicitcaly corect sa reducem tempo-ul privatizarii CEC. Comisia europeana nu ne poate blama acum pentru ca nu am acceptat sa dam CEC-ul la pretul unui lant romanesc de magazine de electrocasnice. Cu atat mai mult cu cat e vorba de mai putin de 5% din activele sistemului bancar.

CEC-ul a ramas in proprietatea statului. In absenta bancilor poulare regionale CEC poate suplini acest gol. Cu cat ar fi fost mai multi banii din vazarea CEC cu atat restructurarea retelei teritoriale ar fi fost mai accelerata. Cei care sustin ca privatizarea CEC ar fi insemnat automat si cresterea cotei de piata se pot si insala.

Functioneaza in Romania banci straine de renume care au, de ani buni, aceleasi cote de piata unele chiar mai mici decat CEC (aflat pe pozitia a opta in top zece). Aceste banci si-au consolidat insa profiturile si fara campanii agresive de expansiune. A fost suficient sa urmeze procentele de crestere globala a pietei.

Bancile mici care s-au umflat puternic in ultimii ani au luat procente, in princial, din cotele de piata a primilor trei mari din sistem BCR, BRD, Raiffesen.

Avand cea mai extinsa retea din sistemul bancar si aproape trei milioane de clienti CEC are cota de piata ridicol de mica. Evident activele activele rezulate din contractele de deopozit si creditare nu sunt foarte performante. Ministerul de Finante are pregatiti banii pentru capitalizarea institutiei.

Acordul Consiliului Concurentei pare o formalitate dupa ce suma de injectat in capitalizarea CEC a fost redusa de la 250 la 150 de milioane euro. Daca mai era nevoie sa sublinieze diferentele de opinie dintre el si presedintele CEC, Sebastian Vladescu, minsitrul de resort, anunta ca se gandeste chiar la restructurarea conducerii CEC.

Acesta este primul semn de indoiala in privinta viitorului CEC ca banca de stat. Nu sunt un fan Eugen Radulescu. Ma ghidez dupa fapte. CEC este astazi pe profit. O permiera post decembrista. Cel care legat reputatia de pregatirea pentru privatizarea de succes a Bancii Agricole a reusit sa atraga la CEC specialisti recunoscuti din sistemul bancar pe care i-a recrutat de la marii competitori.

Ce nu reusit Radulescu la CEC, nu a putut face, cu disponibilitati financiare si umane inzecite, nici americanul James Hubley, CEO al Romtelecom. Sa schimbe radical mentalitatea operatorilor de la ghiseu.

Daca ar fi fost o mie de motive ca CEC-ul sa nu se privatizeze iar conservarea independantei CEC sa fi ramas sigurul motiv care sa sustina vanzarea, cel din urma argument ar fi trebuit sa prevaleze.

Privatizarea BCR, a impus o perioada de abstinenta pentru clinetela politica. Durerea a fost amplificata si de perioda de „incubatie” pe care o traverseaza CEC pe segmentul de finantari corporate. Este cunoscut efortul conducerii BCR de a pastra distanta fata ingernitele politicului, in perioada dinaintea privatizarii. Dar asta nu insemana ca nu au fost si scapari.

Importantele active financiare si profitul BCR puteau disimula cu usurinta finantarile la „ordin” si implicit creditele nepeformante rezultate. Activele CEC nu sunt insa bune de paravan fiind prea mici in comparatie cu cele ale BCR. Dar o conducere mai ascultatoare?!

Toate argumente pertinente care pledeaza in favoarea amanarii pe termen nedefinit a privatizarii CEC convin de minune si celor care cred ca de Craciunul 2006 au primit un cadou nesperat: o noua vaca de muls. Chiar daca aceasta nu poate da mai mult de un pahar de lapte. Dar nici ei nu mai sunt la fel de insetati ca pe vremea Bancorex, Banca Agricola etc.