Scriitorul Gheorghe Craciun constata, la o privire „foarte grava“, ca „dosariada n-a lasat neatinse citeva nume de mare vizbilitate culturala si jurnalistica: Sorin Antohi, Carol Sebastian, Cornel Ivanciuc, Mircea Iorgulescu (acesta din urma, potrivit acuzelor lui Bujor Nedelcovici)“.

Pentru scriitorul Caius Dobrescu, „dosariada“ este la fel de „scandaloasa“, iar cel mai socant caz i se pare cel al lui Sorin Antohi, despre care a declarat pentru „Cotidianul“: „Ca a fost turnator mi se pare un lucru mai putin scandalos decit povestea cu doctoratul, cu atit mai trista cu cit oricum noi, romanii, avem reputatie de gainari peste tot in lume“.

O infringere personala si o mare tristete

Faptul ca o personalitate culturala de talia lui Sorin Antohi nu are doctorat, desi sustinea contrariul si coordona doctoranzi, i se pare „un lucru de neinteles“ prozatorului iesean Dan Lungu, mai ales ca, „pentru Sorin Antohi, lucrul asta era mai mult un fel de formalitate, pentru ca, asa cum au zis multi, avea o opera care putea justifica zece doctorate, nu unul“.

Florin Iaru crede ca ceea ce a facut Sorin Antohi este, „in primul rind, o infringere personala, iar, pentru ceilalti, o mare tristete“.

Nu vor lipsi surprizele nici in 2007

Gheorghe Craciun este convins ca nici de acum inainte „nu vor lipsi surprizele“ in procesul „dosariadei“, previziune pe care el o justifica prin faptul ca „alti intelectuali au tinut sa se disculpe din start, desi nedovediti, prinsi in reteaua unor suspiciuni obscure“.

Previziunea este impartasita si de Caius Dobrescu, acesta fiind incredintat ca „in spatele scandalului se ascund inca multi intelectuali de la noi“. Poeta Nora Iuga marturiseste ca este dezamagita de rezultatele „dosariadei“ si este de parere ca „multe lucruri lasa de banuit“.

De exemplu, poeta crede ca vehementa pe care o opun multe dintre personalitatile de cultura de la noi fata de respectarea unui criteriu de profesionalism si de integritate morala pentru mentinerea in posturi publice a unor oameni din domeniu reprezinta si ea „un lucru foarte grav, o dovada elocventa a unei mentalitati provinciale si primitive“.

Caius Dobrescu remarca faptul ca, in procesul „dosariadei“, a fost evidenta o anumita forma de discriminare: oamenii de cultura au fost „tratati preferential, li s-au gasit scuze, nuante, explicatii, pe cind pentru ceilalti oameni ai sferei publice nu a existat nici un fel de intelegere“.

Simptomatica i s-a parut in acest sens reactia lui Gabriel Liiceanu fata de Mona Musca. De o cu totul alta parere decit Dobrescu au fost, la momentul respectiv, scriitorii Alina Mungiu-Pippidi, Andrei Bodiu si Stelian Tanase, disidenta Doina Cornea si ziaristul si disidentul Petre Mihai Bacanu. Cel din urma a fost de parere ca atitudinea lui Gabriel Liiceanu este pe deplin justificata.

Cazul Noica

Florin Iaru compara reactia intelectualilor de la noi fata de dosarul Monei Musca, cu reactia acelorasi intelectuali fata de cel al lui Constantin Noica. „Explicatia vine din faptul ca aparatorii lui Noica sint oameni de cultura, care stiu sa se exprime cu mult mai mult tact decit avocatii, de exemplu, si au o priza extraordinara in fata publicului larg“.

In ceea ce priveste cazul Noica insa, numerosi comentatori au exprimat un punct de vedere diametral opus fata de cel al lui Florin Iaru, chiar in perioada in care au aparut copiile din arhivele fostei Securitati.

Integral in Cotidianul