Costinel Slaniceanu este unul dintre eroii Romaniei. Sergentul de 28 de ani este una dintre victimele razboiului din Afganistan. El a fost grav ranit in vara in timpul unui atac asupra convoiului de masini blindate cu care Slatineanu se intorcea la baza din Kandahar, impreuna cu alti camarazi.

Dupa o luna de coma, cinci luni de spitalizare in Germania si amputarea unui picior, Costinel Slaniceanu s-a intors in Romania. "Daca ar fi sa dau timpul inapoi as face la fel, fara nici un fel de dubii, si m-as intoarce inapoi si in aceasta stare, daca as fi de ajutor", a declarat pentru HotNews.ro sergentul aflat acum pe un pat de spital din Bucuresti.

"Am suferit noua operatii si o sa mai fie nevoie de inca o operatie estetica pentru a-mi scoate schijele de pe fata", spune sergentul internat la Spitalul Militar din Bucuresti. A sosit in Romania intr-o discretie absoluta, doar familia si cativa apropiati de la unitatea sa militara din Targu-Mures venind sa-l astepte la aeroport.

[c:1:s]Vestea ca el se afla in Romania l-a surprins inclusiv pe comandantul Unitatii din Targu Mures. Cei prezenti pe aeroport au aflat cu o seara inainte in urma telefonului pe care l-a dat Costinel ca sa-si anunte venirea.

Dupa ce au fost anuntate autoritatile, situatia a devenit pentru acestia una comica. Li s-a impus asteptarea unei ambulante, chiar daca cei care-l asteptau erau pregatiti cu o masina pentru a-l transporta la spital. Au urmat vizitele oficialilor, care-si amintisera ca au lasat candva un soldat pe jumatate mort. A doua zi dupa revenirea in tara, eroul a primit vizita ministrului Apararii.

Ce-si mai aminteste Slaniceanu

"In primele trei luni in Afganistan, misiunea noastra era sa transportam ajutoare, si sa asiguram paza, sa mentinem pacea. Dupa aceasta perioada, afganii au inceput sa atace baza. Patrulam in fiecare seara, impreuna cu canadienii, la fel ca si in seara aceea. Era un traseu stabilit si anume mergeam seara si ne intorceam dimineata", rememoreaza sergentul timpul petrecut in Afganistan.

Din momentul accidentului, firul intamplarilor s-a rupt. "Tot ce stiu e de la colegul Serban Laurentiu, care a fost constient in tot acest timp. Din acel moment am intrat in coma, stare care a durat pana pe 17 iulie, mai precis o luna de zile. Am fost transportati in Germania, in urma dorintei colegului meu, care a fost pus sa aleaga intre spitalele din Romania sau din Germania.

Stiind ca in Germania se afla spitalul americanilor, acesta a optat pentru varianta nemteasca".

Urmarile razboiului
Foto: HotNews.ro

Desi nu-si mai aduce aminte de nici un incident din timpul atacului, Costinel Slaniceanu stie ca a fost ingrijit ca la carte de militarii americani si doctorii din spitalul german. "Cei din Germania s-au ocupat cum nu se putea mai bine de mine", spune militarul roman. Nu se plange nici o secunda de durere, desi pe fata i se citesc semnele unor suferinte atroce.

De ce pleaca un militar roman in Afganistan

"Ca oricare militar ce a ales aceasta meserie din placere, dorinta plecarii o aveam inca dinainte de a ajunge la Targu Mures. Cand am auzit ca s-ar putea ca din unitatea noastra sa se plece in misiune, am fost suta la suta sigur ca asta vreau", spune Slaniceanu.

Nici banii nu au fost insa de lepadat: "Am fost asa de hotarat pentru ca vroiam sa vad cum arata o tara in razboi si, de ce sa nu recunosc, si pentru bani. Toata lumea stie ca se castiga bine daca mergi intr-una din aceste misiuni. Vroiam si eu sa-mi cumpar o casa, sa-mi intemeiez o familie, deoarece din salariu era clar ca nu-mi permiteam".

Din septembrie 2005 si pana in ianuarie a urmat stagiul de pregatire la Constanta, stagiu care urma sa-l pregateasca pentru cele sase luni care vor urma.

"Nimic din ceea ce am facut la Constanta nu a semanat cu ce am gasit in Afghanistan. Inainte de plecare vorbeam la telefon cu cei care se aflau acolo pentru a ne familiariza oarecum cu atmosfera. Oricum, socul a fost destul de mare, lumina era una orbitoare, fara ochelari nu aveai nici o sansa".