Peste doua zile, o data cu aderarea Romaniei si Bulgariei, Uniunea Europeana va fi formata din 27 de state membre, va avea aproape 500 de milioane de locuitori, iar frontierele vor ajunge pana la tarmul Marii Negre. Cel putin in cazul tarii noastre, procesul care a pregatit intrarea in clubul european a fost unul anevoios.

Si asta pentru ca in ultimii doi ani puterea a trebuit sa sparga cercul vicios in care ne blocase guvernarea PSD. 2001-2004 au fost ani caracterizati de proasta gestiune, ineficienta si coruptie.

Ani in care Cabinetul Nastase a tolerat indisciplina financiara, in care au crescut permanent taxele si impozitele, mizand pe o crestere a veniturilor, dar s-a ales numai cu o acumulare fara precedent a datoriilor neplatite catre buget si cu o dezvoltare puternica a economiei subterane.

Ani in care sectorul intreprinderilor de stat nu a fost restructurat eficient, dar in care a fost incurajata politizarea profunda a manageriatului si a sindicatelor. Ani in care cele doua structuri din domeniul concurentei au fost ca si inexistente, pe fondul unei totale lipse de vointa politica.

Ani in care economia de piata a fost una formala, in care ajutoarele de stat acordate intreprinderilor, precum si stergerea datoriilor multora dintre acestea au creat o inegalitate nepermisa in UE. Ani in care resursele naturale ale Romaniei au fost instrainate pentru mult timp si in care "baietii destepti" au facut averi de miliarde de euro.

Desi negocierile cu UE fusesera incepute, corectarea acestor erori de guvernare a readus practic la nivelul anului 2005 "momentul zero" al pregatirilor de aderare.

Adica atunci au inceput reforma serviciului public, renuntarea la utilizarea excesiva a ordonantelor in detrimentul legilor, transparenta procesului legislativ, independenta justitiei si, in special, a DNA, combaterea saraciei ajunse la cote alarmante, limitarea coruptiei ingrijoratoare, finalizarea privatizarii, crearea unui mediu de afaceri favorabil.

Fara doar si poate, nu am reusit sa le rezolvam chiar pe toate pana in momentul "2007", dar analistii bancilor straine apreciaza faptul ca avantul economic puternic a continuat in 2006, anticipand o crestere reala a economiei de peste sapte la suta, fapt determinat, in primul rand, de cererea interna robusta.

In plus, Romania a mai primit o bila alba si datorita disciplinei fiscale, progresului realizat prin restructurarea si privatizarea intreprinderilor de stat, liberalizarea contului de capital si evolutiilor favorabile ale investitiilor straine. Cu siguranta acestea sunt succese notabile ale guvernantilor, dar in 2007 economia tot va mai avea de trecut cateva examene destul de dificile.

Evitarea supraincalzirii si a pericolului ca executia bugetara sa puna presiune pe leu, mentinerea dezinflatiei, demararea unor proiecte de anvergura care sa absoarba banii europeni, reglarea pietei muncii, reformarea invatamantului sunt doar cateva dintre aceste provocari.

Suntem in pragul unui An Nou si trebuie sa privim adevarul in fata, ciocnind, in liniste, un pahar de sampanie, asa cum faceam si inainte de 1989, cand ne uram nu atat un an mai bun, cat o schimbare de regim. In ultimii 16 ani, aceasta schimbare a ocolit de multe ori esenta comportamentala a vechiului sistem, limitandu-se doar la imprumutarea unei vestimentatii sincronice europene.

Suntem aproape de Noul An si la fel de aproape suntem si de momentul in care ar trebui sa se produca, in sfarsit, trecerea la comportamentul european. O treime dintre romani sunt inca sceptici in ceea ce priveste castigurile aderarii, iar aproape 40% cred ca 2007 va fi mai greu decat 2006.

Dar, daca macar unul dintre beneficii - respectarea legilor - se va produce, inseamna ca n-am suferit chiar degeaba. La multi ani!