Nu mai am chef sa aud vorbe de lemn cu fondurile de miliarde care o sa ne cotropeasca. Suna abstract, suna a gol, fonduri ca alea trebuie sa se vada in viata imediata, nu in visele de marire ale functionarilor sau politicienilor. Primul pas care ar trebui facut ar fi un soi de recunoastere simpla si sincera a propriilor noastre asteptari.
Dar, mai intii, o lista de schimbari usor de prevazut, ingrijoratoare sau nu. Unii politicieni romani pot deveni, din simpli demagogi de colt de continent, parlamentari europeni. Functionarii din multe domenii pot jubila: se vor inmulti hirtiile de plimbat pe bani buni pina la fluidizarea obtinerii de fonduri europene.
Vamesii din estul Romaniei deja isi freaca miinile de bucurie, in timp ce vamesii din vest vor plinge dupa spagile de altadata. Fumatorii vor fi incet-incet scosi din spatiul public. Afacerile curate autohtone se vor integra intr-un sistem care sa le legitimeze si sa le incurajeze. Afacerile murdare se vor integra si ele, probabil.
Pauza de respiratie. Ce-o sa ne facem fara complexe? Cele mai critice ginduri despre romani au fost emise de romanii insisi cu voluptati greu de descris. Sa speram ca nu vom ramine intepeniti in acest joc provincial si poate, astfel, vom descoperi „complexul european“.
Poate vom spune, in loc de „astia-s Balcanii, la ce te poti astepta!?“, „asa-i Europa, la ce te poti astepta!?“. Ar fi totusi un pas inainte. Avem o cultura puternica a autocriticii si e greu sa scapam de un astfel de complex. Cei mai cunoscuti intelectuali romani au avut indelungi meditatii asupra propriei noastre nemernicii. Am putea chiar spune ca nu putem pierde bunatate de traditie doar pentru ca
ne-am integrat in UE. Insa romanii au avut in ultimii ani timp sa vada Europa, sa constate ca se arunca mucuri de tigara si prin Paris, nu doar prin Bucuresti. Au invatat ca nu are rost sa absolutizezi teoria „Balcanilor“ murdari si imorali. Tot asa cum n-are rost sa extrapolezi calitatile incredibile ale romanilor, calitati ignorate de „raii“ vestici.
Nu sintem nici macar cei mai hoti sau cei mai smecheri. Sintem foarte comuni. Nu avem nimic deosebit, din fericire sau din nefericire.
Sperante. Fac parte dintr-o generatie pe care imi place s-o numesc „aia care mai trebuie sa faca si altceva in plus ca sa traiasca“. Am zeci de colegi care au plecat in strainatate, desi ar fi vrut sa faca o cariera de cercetare sau universitara in Romania. Aici nu poti alege sa traiesti modest sau moderat. Unui asistent universitar nu-i ajung banii nici de piine si cafea.
In Romania este inca preamarit capitalismul salbatic. Dar nu toata lumea are stiinta sau cheful sa joace la bursa sau sa faca afaceri. Daca vrei sa traiesti moderat, ajungi extrem de repede la mizerie. Daca vrei doar sa predai literatura la un liceu, te vei sufoca in scurt timp daca nu faci si „altceva“.
Speranta unica pe care o am de la intrarea in Uniunea Europeana este tocmai speranta in dreptul la alegerea vietii moderate. Nu toti vor sau pot cariere de succes, ascensiuni spectaculoase in IT sau la televiziune, dar multi pot face un job bine si pe termen lung.
Uniunea Europeana ar trebui sa fie semnalul iesirii din jungla, din lupta pentru supravietuire, din zodia ambitiei fara limite, a demagogiilor politice, a tunurilor in zona afacerilor. Poate, in felul acesta, va veni si o generatie care sa nu fie nevoita sa faca tot timpul si „altceva“ ca sa supravietuiasca si ca sa-si tina si aspiratiile in viata.
