Am incheiat 2006 intr-un clinci prelungit cu diplomatia rusa. Nu va fi ultimul. Tema e mult mai importanta decit credem acum.

La ce preturi vom minca in UE? - intreaba ziarele si, astfel, 2007 porneste invesmintat intr-o falsa problema. Vom minca la preturile cunoscute. Porcii vor fi martirizati, mai departe, prin tehnici de executie locale. Spre deosebire de cutitul de Craciun, Directivele Europene n-au tais. Aici, traditia e buna si incasabila.

Cine se teme de scumpete va trebui sa astepte pina la euro 10 ani, poate mai mult. Admiterea in zona Euro depinde de doua lucruri: o economie apta de competitie - ceva cu totul diferit de caracterul „functional“ care denota capacitatea de supravietuire, nu forta economiei - si un sistem bancar epurat de bancorexism.

Aceste doua probleme dicteaza temele de disputa reale in viitorul imediat. Si nimic nu e mai nepotrivit in aceasta discutie decit ghicitul in pretul piinii.

In ciuda aparentei lor contabile, sistemele economic si bancar sint, de 17 ani, exemple clasice de subordonare politica. Cu alte cuvinte, problema de fond a economiei, a circulatiei financiare si a vietii materiale personale e totuna cu forma de control al capitalului. Conteaza cine si cit isi adjudeca.

Iar din acest punct de vedere, economia si finantele Romaniei sint surori de chirie si suferinta ale Justitiei, adica depind complet de raporturile de putere in stat si de capacitatea acestuia de a fixa reguli si limite. Problemele europene ale Romaniei sint, astfel, foarte locale si deloc noi.

Chestiunea de baza a ultimilor 17 ani si a viitorului romanesc previzibil are un continut ultim intern.

Ea poate fi rezumata sec in formula: va deveni Romania un stat autosuficient sau va aluneca spre modelul neofeudal rusesc? Si mai departe: va reusi statul sa impuna un regulament credibil sau va fi inghitit de retele mafiote care pozeaza in autoritate publica? In Rusia, acest proces a luat sfirsit prin kaghebizarea totala a statului. Doua diversiuni colosale au decis.

In 1996, primul razboi cecen a pus capat tentativelor de liberalizare. Al doilea razboi cecen a distrus micul echilibru politic anterior si a adus la putere o retea subversiva si autoritara: administratia Putin.

Acum, in a treia faza de expansiune, dupa ce a capturat si a adus la Kremlin fabulosul patrimoniu energetic rus, conglomeratul Putin-KGB preseaza spatiul european cu o politica agresiva de interventie energetica si infiltrare politico-mediatica. De doi ani, 1 ianuarie a devenit, sub ingrijirea Kremlinului, ziua europeana a spaimelor prin conducta.

In acest punct regaseste Romania problema rusa. Importanta esentiala a chestiunii nu a disparut o data cu iluzia comunista, ci a revenit intr-o forma agravata, o data cu noul nostru statut de tara de frontiera UE. Granita de est a „inghetat“, dar asta n-a facut decit sa formeze cozi fluviale la Chisinau.

Nu acolo se joaca drama de protectie a Romaniei, ci inauntru, in densitatea interna a institutiilor si in puterea normelor. Iar statul roman nu e bine pregatit.

Acum devine clar de ce anume Justitia e cel mai nereformat si rezistent sector public. O victorie a statului intern ar pune societatea pe picior de egalitate cu centrele de putere paralele care ar avea, astfel, enorm de pierdut. Al doilea factor de slabiciune e migratia care consuma constant potential social si trimite inapoi fonduri de supravietuire catre o populatie scoasa din joc.

Migratia e un proces pervers si logic. Tot mai multi tineri isi proiecteaza viitorul in afara unei tari care nu le da sanse economice (din pricina caracterului nedemocatic al capitalului), nu ii protejeaza prin lege, nu le inspira incredere si le propune indiferenta. In trei cuvinte: coruptia naste migratie.

Caracterul precar al Justitiei si migratia sint problemele viitorului nostru european. Ele vin din densitatea scazuta a sistemului politic. Justitia, odata anexata la Europa, depinde mult de consecventa si exigenta UE. Migratia, hranita de neincredere economica si, in cele din urma, de morala, poate fi vindecata numai de un efort intens de protectie politica a statului.

Am incheiat 2006 intr-un clinci prelungit cu diplomatia rusa. Nu va fi ultimul. Tema e mult mai importanta decit credem acum. Sa ne uram: un an cit mai Putin rusesc! Din toate punctele de vedere.