Anul nou media-economic a inceput cu o apriga disputa - cauzata, posibil, si de alimentele si bauturile traditionale consumate - privind sumele incasate de anumiti demnitari care au facut parte din Comisia de privatizare a CEC.

Punctul central al comentariilor/ analizelor este acela ca ministrii si secretarii de stat in cauza sunt niste persoane lipsite de scrupule, care se bucura de banul poporului in loc sa munceasca benevol, pe salariu de demnitar si-atat.

Dispretul, repudierea si chiar ura personala au razbatut din cele mai multe texte de opinie pe aceasta tema, precum si din comentariile aferente de pe forumurile ziarelor.

Fara a dori sa exprim un punct de vedere diferit doar pentru a intra in contradictie de idei cu anumiti confrati, as avea de facut cateva obiectii in legatura cu aceasta abordare.

Ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, ori seful ANAF, Sebastian Bodu, presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu (chiar daca retras in vara din Comisie), si ceilalti domni si doamne care au participat la procesul de privatizare a CEC ar putea fi incondeiati de jurnalisti si discreditati in fata cetatenilor din zeci de motive, mai putin pentru banii primiti in urma participarii la Comisia de privatizare a CEC.

Pana una-alta, sumele pentru aceasta activitate sunt transparente, au fost ridicate conform legii, s-au platit pentru ele taxe si impozite. Pe scurt, sunt bani albi. Fata de averile pe care le-au acumulat demnitarii romani de-a lungul tranzitiei noastre superoriginale, banii acestia sunt chiar ultimii care ar trebui blamati.

Mergem mai departe. Sumele. Sumele sunt ridicol de mici in comparatie cu spagile in bani, produse de lux, excursii exotice, masini, vile, care se poarta si, mai ales, s-au purtat ani in sir in politie, la vama, la pasapoarte, in societatile comerciale cu capital de stat pentru licente, licitatii, marfa data prioritar samd.

70.000 de lei pentru Vladescu, adica vreo 20.000 de euro pe un an inseamna cam 1.700 euro pe luna - o nimica toata comparativ cu cei care au folosit functiile de ministru, parlamentar, primar, consilier in scop personal. E chiar o joaca de copii, este cat da un afacerist de tranzitie la o masa cu domnii sau doamnele care vin a doua zi in control.

Se mai incrimineaza si faptul ca banii au intrat pe cardurile de ministri, dar privatizarea nu s-a mai facut. Aceasta este chiar cea mai tembela acuzatie. Pai, chiar si aceasta decizie a procesului de privatizare este un rezultat in sine. Peste un an-doi, cand CEC se va privatiza in conditii mult mai bune decat s-ar fi putut acum, poate demnitarii pusi azi la stalpul infamiei vor fi felicitati.

Oricum, primirea banilor nu era conditionata de vanzarea pachetului de actiuni al CEC, ci de un verdict in cadrul privatizarii care decurge, in primul rand, in functie de evolutia actorilor in acest proces: bancile interesate sa cumpere. Ca una s-a retras si cealalta nu oferea un pret satisfacator nu aveau cum sa ghiceasca, de la inceput, nici chiar membrii Comisiei.

Poate ca asa a fost sa se scrie istoria primei banci din Romania - ca tot tipau o gramada de politicieni, cand se apropia anuntul de privatizare, ca vindem ieftin banca infiintata prin semnatura lui Cuza. Traditie, istorie, respect, deh... demagogie.

Una peste alta, mi se pare absolut normal ca membrii unor comisii de privatizare sa fie platiti direct, pe fata, conform legii, si nu prin comisioane sau alte metode neortodoxe, dar mi se pare, totodata, de neacceptat faptul ca multe personaje care roiesc prin zona politicului accepta statutul de membru in Consiliile de Administratie ale unor societati pentru un pumn de roni. Aia da, bani fraudati...