Paradoxal, nimeni nu poate trai ca rentier cand detine cateva hectare cultivabile ca atunci cand poseda 3-4 apartamente pe care le inchiriaza.
La finele anului 2006, Produsul Intern Brut pe locuitor a ajuns in Romania la 4.440 de euro, consemnand o crestere semnificativa atat fata de 2004 (2.806 euro), cat si fata de 2005 (3.665 euro). PIB-ul a crescut, dar media se poate dovedi inselatoare fiindca Bucurestiul a produs per capita 9.075 de euro, iar Moldova de Nord si Centrala - sub 3.000.
In judetele Timis, Arad, Hunedoara si Caras-Severin (Regiunea de Vest), PIB/locuitor trece de 5.000 de euro, in Oltenia si Muntenia n-ajunge nici la 3.750.
Care sa fie explicatia? In timp ce in Bucuresti-Ilfov si in Vest populatia ocupata in agricultura este de 4,7%, respectiv 26,5%, in Moldova si Oltenia reprezinta 42%, iar in Muntenia - 39,4%.
Si chiar in interiorul Ardealului se observa diferente. In Regiunea Nord-Vest, unde 35,1% din forta de munca se ocupa cu agricultura, PIB/locuitor e mai redus cu 1.000 de euro decat in vestul sau centrul Transilvaniei.
Ca sa conchidem, Romania s-a integrat la 1 ianuarie 2007 in Uniunea Europeana, dar mai are cineva o treime din lucratori concentrati in agricultura si care contribuie la valoarea adaugata bruta care sta la baza PIB cu doar 8%?
Nu, nu mai are, in Ungaria si Slovacia 5,1-5,3% din populatia ocupata contribuie, prin agricultura, cu 3,3-3,6%, iar in Cehia, 4,3% din lucratori daruiesc, cu 3,1%, roadele pamantului. In granarul de altadata al Europei e nevoie de ani exceptionali (precum 2004) ca sa se obtina peste 3 tone de grau la hectar, in Cehia se recolteaza peste 4 tone an de an.
Performante de 9 tone si peste ca in agriculturile intensive ale Irlandei, Olandei, Belgiei si Marii Britanii par rupte din basme.
N-are rost sa reluam cunoscuta litanie despre distrugerea sistemului de irigatii si ruperea digurilor in calea viiturilor. Cauze mai profunde decat lipsa sau surplusul de ploaie au subminat performantele agriculturii.
Am pornit de la o pondere de 28-29% a taranimii in populatia ocupata, in 1990-1991, dupa industrializarea fortata din perioada comunista, care a mutat milioane de oameni de la sat la oras. A urmat un deceniu de migratie inversa, alimentata de cohorte de someri, de pensionati prematur si de saraciti-de-tranzitie care s-au agatat de agricultura ca ultima resursa de subzistenta.
Iar acum, daca acea contributie a agriculturii a scazut de la 19% pe la jumatatea anilor '90 la opt procente, inseamna (punand la socoteala un PIB mult mai mare decat atunci) ca pamantul n-a castigat de pe urma faptului ca s-au inmultit cei care-l cultiva. Produce tot atat, dar pentru mai multe guri.
Ratarile se razbuna
Ziceam insa ca nu ne vom ocupa de necazurile evidente si bine cunoscute, ci numai de defectele de sistem, care n-au fost tratate sistematic. Chestiunea proprietatii, solutionata prin retrocedare, a fost bifata de autoritati ca un mare succes.
Dar de ce sunt pline tribunalele de oameni care reclama retrocedarea eronata a pamanturilor? De ce jumatate din suprafata agricola nu este intabulata?! Rezulta ca problema proprietatii s-a rezolvat doar in discursurile politicienilor. Terenurile tot nu pot fi tranzactionate. Din acest motiv, 94% din exploatatiile agricole au sub 5 hectare.
Si pentru ca muncii cu sapa si plugul tras de cal i se mai spune si agricultura de subzistenta, productia e destinata in cea mai mare parte autoconsumului, si nu comercializarii. Nu exista suficiente ferme moderne si nu e impamantenita notiunea de lucrator agricol. Oamenii n-au legatura cu notiuni ca salariul si impozitul, iar exploatatiile - cu cele legate de plan de afaceri si de profit.
Majorarea PIB-ului in agricultura nu se masoara, de fapt, in bani, cum arata statisticile, ci printr-un porc in plus, sapte gaini in loc de cinci ori un vitel fatat de o vaca slaba.
Taranii nu manifesta niciun interes pentru utilitati - apa curenta, canalizare -, ca in tarile civilizate, nu sunt nici interesati si nici interesanti pentru intermedierea financiara, sunt in afara sistemului fiscal si in imposibilitatea de a investi in educatia copiilor. Ei alcatuiesc o jumatate de tara condamnata.
Si, nu in ultimul rand, in lipsa unui sistem viabil, nu pot folosi eficient fondurile de la Uniunea Europeana.
De pe piata funciara lipseste tocmai piata
In fine, poate ca nici nu merita sa ne mai batem atata capul. La o adica, agricultura contribuie la PIB cu mai putin de zece procente, restul de 90% din industrie si servicii ar trebui sa compenseze cu usurinta un an agricol slab. Numai ca alimentele au pondere mare in cosul de consum al populatiei: 40,71%.
Desi, in sine, agricultura nu contribuie decat cu un procentaj mic la avutia nationala, un an agricol secetos sau cu inundatii duce la umflarea preturilor, iar atunci cand problema nu apare in inflatie, se transpune in dezechilibrul balantei comerciale.
Se vede clar ca solutionarea doar in scripte a chestiunii proprietatii in agricultura face sa nu se infiripeze relatii capitaliste. Iar in lipsa capitalului lipsesc elementele care creeaza cadrul de dezvoltare: managementul, lobby-ul pentru legislatie. Degeaba s-a raportat ca mare succes privatizarea agriculturii, pentru ca nu poate fi numita piata cata vreme e in afara banilor.
