„Ii veti recunoaste usor,” declara o persoana ce doreste sa ramina anonima, referindu-se vanzatorii de sange. „Se imbraca in haine zdrentuite pretinzand ca trec accidental prin zone pe unde totusi nimeni nu trece vreodata intamplator.”

Intr-adevar, iata-i in spatele unui spital de la periferia orasului Plovdiv. Asa cum spusese sursa noastra, pretindeau ca trec intamplator pe langa intrarea centrului de hematologie.

Erau sase persoane imbracate foarte prost. Vazand ca ne apropiem, un tanar a venit spre noi si ne-a intrebat: „Doriti sange?”

Au fost cu totii dezamagiti cand au aflat ca suntem jurnalisti, insa doi dintre cei mai varstnici au fost de acord sa vorbeasca: vanzarea sangelui e singura modalitate prin care pot supravietui, spun ei. O donatie pe luna le dubleaza venitul lunar de 50 de euro, ajutandu-i astfel sa isi hraneasca familiile.

Vanzarea de sange este ilegala in Bulgaria. Sistemul de stat bazat pe donatii voluntare trebuie sa asigure sangele necesar tuturor spitalelor, insa numarul donatorilor a scazut drastic in ultimii ani, lipsa sangelui devenind acuta. A aparut astfel o noua piata in care mii de oameni saraci isi vand sangele.

[c:1:s] O investigatie desfasurata de BIRN dezvaluie si implicarea angajatilor spitalelor in aceasta activitate ilegala.

Am gasit responsabili ai spitalului din Plovdiv, inclusiv cadre medicale, angajati din serviciul de suport tehnic, chiar si agenti de paza, toti oferind o solutie facila dar adeseori scumpa, oricum ilegala celor care au nevoie disperata de sange.

Am incercat sa aflam incognito cum functioneaza sistemul. Pe 10 octombrie ne-am adresat agentului de paza de la intrarea sectiei de Accidente si Urgente din Spitalul din Plovdiv si i-am spus ca avem nevoie de sange.

„Un moment,” a raspuns agentul, disparand pentru 15 minute si intorcandu-se cu o femeie de varsta medie in uniforma de asistenta medicala.

Aceasta ne-a chemat intr-o zona retrasa a parcarii si ne-a explicat ca este noua si ca ar fi prima data cand ar vinde sange.

Cu un salariu lunar de doar 160 leva (80 de euro) trebuie sa isi suplimenteze veniturile, spunea ea. Multi dintre colegii ei faceau acelasi lucru, a adaugat ea, dandu-ne o lunga lista de nume de persoane de la morga si din alte departamente. „Acum cateva zile, un coleg a vandut sange unei femei din Sofia pentru 80 de leva pe unitatea de sange (450 ml pe unitate)”, a adaugat aceasta.

O a doua vizita a intarit spusele femeii. Ca raspuns la o alta cerere de sange, angajatii spitalului si cei insarcinati cu administrarea parcarii s-au grabit sa gaseasca un donator, dorind, desigur, sa primeasca o parte din bani. Era, desigur, o rutina, de parca toti ar fi si-ar fi cunoscut pe de rost replicile si gesturile.

Barbatul care a acceptat sa „doneze” era imbracat intr-o salopeta de muncitor de la serviciul de suport tehnic al spitalului, care a spus ca mai donase sange de 30 de ori. Banii urmau sa fie platiti agentului de paza.

Pretul - 100 leva - era un pret de nimic, se pare. Se spune ca in alte spitale donatorii cer de sase ori mai mult. Cel mai scump sange se vinde la Sofia, unde o unitate poate ajunge sa coste chiar si 250 de euro.

Administratorii si directorii de spitale spun ca nu au habar de astfel de tranzactii. La Plovdiv, directorul Georgi Yordanov a intrebat foarte mirat „E adevarat?” cand a fost informat in legatura cu acest comert care se desfasura in pragul usii spitalului.

In cadrul unui interviu acordat BIRN, Yordanov a declarat ca el este responsabil doar de conduita angajatilor spitalului in timpul orelor de program si in perimetrul spitalului. Mai mult, el nu a condamnat implicarea angajatilor in comertul cu sange. „Desi comit ilegalitati si intentioneaza sa obtina castiguri materiale, acesti oameni fac un gest umanitar,” a spus Yordanov.

Comert avantajos

Teoretic, statul trebuie sa furnizeze indeajuns sange pentru toate spitalele, iar pacientii care au platit asigurare sociala trebuie ingrijiti in schimbul unor plati simbolice.

De fapt, sistemul sanitar din Bulgaria se confrunta cu o lipsa acuta de sange, iar cand pacientii au nevoie de transfuzie, spitalele le cer rudelor acestora sa doneze sange, sau sa faca o „donatie” care adeseori se intampla sa acopere pretul unei cantitati suficiente de sange de pe piata neagra.

Legea este departe de a fi explicita in privinta platilor facute de pacienti. Aceasta permite donatorilor sa ceara si sa primeasca diverse „cadouri simbolice”, de exemplu. De fapt, sumele solicitate sunt departe de a fi simbolice.

Nimeni nu stie cu exactitate cat sange se vinde ilegal in fiecare an in Bulgaria, insa statisticile referitoare la donatiile legale, voluntare evidentiaza gravitatea problemei.

Potrivit Ministerului Sanatatii, cantitatea de sange donat a fost de 73.066 de litri in 1993. Pana in 2003, aceasta cantitate a scazut la mai putin de o zecime, la 6.549 de litri. Presupunand ca cererea a ramas aproximativ constanta, diferenta de 66.500 de litri a fost acoperita de piata neagra.

Daca pretul mediu pe unitate este de aproximativ 50 de euro, se poate presupune ca acest comert valoreaza intre sapte si opt milioane de euro pe an.

Unde sunt donatorii?

Multi experti pun lipsa sangelui pe seama schimbarii perceptiei populatiei asupra obligatiilor catre societate. Dupa caderea regimului comunist si datorita tranzitiei la capitalism, practica acestor contributii voluntare a intrat in declin. In ciuda acestui lucru, politicienii au pastrat vechiul sistem de donatii voluntare, fortand sistemul sanitar sa se bazeze pe bunavointa populatiei.

[c:2:d] Vechile bonusuri oferite donatorilor in timpul regimului comunist, precum ciocolata, cafeaua si-au pierdut atractia si nu mai sunt considerate produse de lux. Mandria de a fi un bun cetatean, care atragea multi donatori in centrele de hematologie, a inceput sa dispara, de asemenea.

In acelasi timp, epidemia de HIV/SIDA din anii 1980 a produs noi temeri in ceea ce priveste sangele si folosirea acelor de seringa - asta desi nu s-au raportat accidente de infectare in Bulgaria in ultimii cinci ani.

„Statul nu mai are puterea fostului regim de a-si alinia toti soldatii si de a-i forta sa doneze sange,” spune Zelma Almaleh, reprezentanta Institutului International de Sanatate si Asigurari de Sanatate, un ONG din Sofia.

Insa ce este, probabil, cel mai important in diminuarea numarului de donatori, este legat de suspiciunea referitoare la modul in care este folosit sangele donat.

Almaleh spune ca lipsa de incredere in institutiile statului si in sistemul sanitar a determinat multi donatori bulgari sa nu isi mai ofere serviciile.

Numarul donatorilor vorbeste de la sine. De la 257.175 in 1990, acesta a scazut la 148.041 in 2003.

Parlamentul a discutat aceasta problema in 2003 si 2006, insa donarea de sange a ramas un act voluntar, umanitar. In loc de donatii platite, asa cum au dorit unii deputati, parlamentul a instituit noi controale de garantare a tratamentului adecvat acordat donatorilor.

Almaleh, care conduce un institut ce abordeaza politica sanitara, spune ca actuala legislatie este, de fapt, armonizata cu cea prevazuta de normele europene. Adevarata problema este lipsa de eficienta.

In prezent, cinci centre de hematologie din tara colecteaza sange si il distribuie unui numar de 217 spitale de stat. O data pe an, fiecare spital comanda o cantitate de sange pentru a-si asigura activitatea pentru urmatoarele 12 luni, sangele fiind furnizat gratis.

Totusi, niciun spital nu poate solicita mai mult sange decat a folosit in anul anterior si, de fapt, multe spitale epuizeaza stocul de sange cu mult inainte ca perioada planificata sa se incheie. In aceste conditii, spitalele sunt nevoite sa cumpere sange de la institute de hematologie. Insa conducerile spitalelor spun ca bugetele sunt insuficiente pentru acest lucru.

O forma de santaj

O strategie de iesire din aceasta dilema din partea spitalelor ar fi incurajarea rudelor pacientilor sa doneze sange, sau sa faca donatii financiare.

Cei care doneaza bani sau sange centrelor de hematologie primesc o chitanta. Practic, aceste documente sunt ilegale, spune doctorul Ivan Ivanov, fost director al unei sectii din cadrul centrului de hematologie din Plovdiv, acestea incalcand legea privitoare la anonimitatea donatorilor si a beneficiarilor.

Insa multe spitale solicita astfel de chitante inainte sa aprobe o interventie chirurgicala.

Refuzul de a se conforma poate avea consecinte tragice cand spitalele aproba interventii fara a-si fi asigurat o cantitate suficienta de sange.

„Acest lucru are loc, de obicei, cand este nevoie de zece unitati de sange, insa spitalul are doar patru,” a declarat o sursa din cadrul Spitalului Universitar din Plovdiv.

Astfel de incidente au avut loc in mod obisnuit, a adaugat acesta, cand „pacientul nu are rude sau cand acestea locuiesc departe de oras.”

„Este o forma de santaj a pacientilor,” spune Zelma Almaleh. „Desi cei mai multi ar fi bucurosi sa ajute intr-o situatie dificila, exista un element de abuz in aceasta practica a spitalelor.”

Aceasta situatie stimuleaza in mod direct piata neagra a vanzarilor de sange. Comertul ilegal cu singe nu da semne ca ar intra in declin, in conditiile in care autoritatile par incapabile sa gaseasca solutii.

Ancheta realizata de Ekaterina Terzieva si Albena Shkodrova in Plovdiv si Sofia