O mina de functionari de stat au confiscat piata distributiei de gaz metan. Zilnic, mina aia baga cu dexteritate, in mai multe buzunare private, cam un milion de euro. Deocamdata. La anul insa, mina aia va grebla macar doua milioane de euro pe zi, la cum cresc preturile la gaz si piata de desfacere.

Printre degetele de pianist de la mina despre care vorbim se afla secretari de stat la Ministerul Economiei si Comertului, membri in consiliile de administratie ale societatilor de gaz controlate de acelasi minister sau simpli prieteni ai unor stabi din toate partidele. Asadar, sa-i aratam si noi cu degetul. Fie si cu cel mijlociu, daca celelalte ne sint ocupate ca sa scriem.

Lungul drum al gazului pina la aragaz

Mai intii, sa facem citeva precizari care tin de industria de gaze din Romania. Deci: exista unii care produc gaze, altii care le transporta si, la capatul traseului, unii care le distribuie la fabrici, uzine, oameni si acareturi. In Romania, principalul producator de gaze este Romgaz, care scoate flatulatiile de metan din pamint.

Dupa ce le scoate, acestea sint preluate de conductele Transgaz, care le duce pina la distribuitori. Acestia din urma sint ultima veriga inainte de centrala de apartament. Pina acum o vreme, Romania avea doi mari distribuitori de gaz: Distrigaz Sud si Distrigaz Nord, care erau ambii de stat si care aveau impreuna toata piata de distributie.

In momentul in care scriem noi textul asta, 6% din piata de distributie a incaput pe mina unor privati mici. Adica mai mici decit mastodontii de la Distrigazuri. Dar suficient de mari pentru ca, anual, acestia sa incaseze peste o treime de miliard de euro, deci un milion de euro pe zi. Ei bine, despre cei care controleaza milionul asta zilnic vom povesti noi mai departe.

Studiu de gaz 1: Vital Gaz

Unul dintre distribuitori este Vital Gaz SA, care are licenta de distributie de gaz in trei judete: Brasov, Ialomita si Ilfov. Uneori, metanul pe care societatea il furnizeaza persoanelor fizice sau juridice este chiar vital, avind in vedere ca, in zona pe care are licenta, societatea amintita are monopol.

Cu alte cuvinte, nu marci banul, ramii fara, chiar si in mijlocul iernii. Vital pare sa fie biznisul si pentru proprietar, un domn Dan Victor Alesandru. Numai asa ne explicam de ce omul a facut tot posibilul sa si-l protejeze politic.

Pentru asta, nu numai ca a intrat la conservatorii lui Voiculescu atunci cind Seres a devenit ministru al Industriilor, dar a mai si devenit secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului (MEC). Aveti vreo banuiala pe ce domeniu? Va spunem noi: secretarul de stat MEC Alesandru s-a ocupat de Directia Generala de Politica Energetica.

Ei, si? Vreti sa spuneti ca nu era cel mai potrivit? Pai, cam era: afaceri cu energie facea deja, iar politica a fost aducerea lui in minister, deci nimic mai normal.

Esti om cu mine, sint Gazprom cu tine

Anormal a fost, insa, ca Alesandru facea afaceri energetice cu statul, ba se mai afla si intr-un conflict de interese cit casa. Pentru ca: taman cu trei zile inainte ca omul sa fie numit secretar de stat la MEC, Vital Gaz SA (la care era actionar si director general) tocmai primise un contract de zece miliarde de lei vechi cu Romgaz.

Or, sa vezi coincidenta, din fruntea Directiei Generale de Politica Energetica, Alesandru avea in coordonare tocmai Romgaz. Din fericire pentru contribuabilul roman, Alesandru a prins doar ceva mai mult de jumatate de an ca secretar de stat la MEC, fiind dat afara dupa ce Tariceanu a cerut asta.

Ce e drept, Alesandru nu a suferit foarte tare, pentru ca, dupa minister, s-a consolat tot cu gaz. Dar nu numai cu al firmei lui, ci si cu cel al Conef Gaz SA (firma in care are un loc in Consiliul de Administratie). Daca nu stiti cine e Conef, va reamintim ca este teava prin care gigantul Gazprom ii da Romaniei gaz pentru iernile geroase.

Ca sa nu credeti ca Alesandru asta e vreun papagal pe acolo, pe la Conef, aflati ca omul e si actionar la firma rusilor (printr-o alta firma a sa, Distrirom).

Studiu de gaz 2: Gaz Vest

La granita cu Ungaria, gazul este distribuit de Gaz Vest SA. Societatea a fost licentiata de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) sa distribuie gaz in judetele Arad, Satu Mare si Timis. Afacerea este detinuta de cetateanul Victor Dombrovschi, proprietar al multor altor biznisuri, unele mai mari, altele mai mici.

Intr-unul din aceste biznisuri, Dombrovschi s-a asociat cu niste macaronari prieteni la catarama cu mafioti pe care i-au cautat si carabinierii prin Romania. Pe unii i-au si gasit. Macaronarii de care vorbim sint fratii Pileri (Giuseppe, Sergio si Alberto). De la afaceri in domeniul salubritatii pina la agentii de investigatii particulare, Pileri au facut de toate in Romania.

Foarte interesant de remarcat, insa, in povestea de fata este ce afaceri aveau in lucru amicii mafioti ai fratilor Pileri (familia lui Massimo Ciancimino din Palermo). E vorba de afaceri cu gaz, pe care Ciancimino le pregatea direct cu Gazprom.

De aici pina la afacerile cu gaz ale lui Dombrovschi (asociat, practic, cu Roberto Ciancimino, fiul lui Massimo, in Ecorec SA) nu sint decit coincidente si multe zeci de milioane de euro.

Studiu de gaz 3: Congaz

La granita cu Marea Neagra, gazul vine de la Congaz SA. Desi licenta de distributie nu e valabila decit pe judetul Constanta, Congaz este, de fapt, cel mai mare dintre micii distribuitori de metan, cu aproape 1% din piata. Ceea ce inseamna peste 50 de milioane de euro anual venituri numai din gaz, fara a mai pune la socoteala si lucrarile de racordare a noilor consumatori.

Trei dintre personajele care fie administreaza, fie detin Congaz sint interesante pentru textul nostru. Este vorba de Dumitru Ion Cilibia, de Dan Pantilie si de Gheorghe Iliescu. Despre Cilibia, directorul Petroconst SA (societate ce detinea actiuni la Congaz), constantenii stiu ca e bun prieten cu Mazare.

Cititorii nostri insa, care sint mai inteligenti decit ai lor, stiu foarte bine ca, la Mazare, timpul prieteniei inseamna bani. De aceea, sa o spunem mai clar: in acest moment, Cilibia este chiar el actionar la Aqualand-ul lui Mazare, si inca cu 75%. Si cind spunem ca e al lui Mazare, ne referim la faptul ca e administrat de varul sau, Basarab Popa.

Sa ne dam un ragaz pentru audieri la DNA

Ceilalti doi grei din Congaz (Dan Pantilie si Gheorghe Iliescu) vin cam tot din zona PSD, dar nu neaparat din cea a lui Mazare. Dar, deh, PSD-ul era mare odata, si la propriu, si la figurat. Pantilie este un mai vechi al afacerilor cu gaz, mai ales ca a fost si sef al Agentiei Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale, dar si director de dezvoltare la Distrigaz Sud.

Acum, Pantilie este unul dintre administratorii Transgaz, adica face jocurile exact la societatea din conductele careia curge gazul care ajunge la Congaz.

Despre apucaturile de afaceri ale lui Pantilie vorbeste un raport al Curtii de Conturi referitor la afacerea Depomures (prin care Romgaz ceda o parte din activitatile de stocare de gaz unor privati), raport aflat acum la DNA si complet defavorabil personajului nostru.

In ceea ce-l priveste pe Gheorghe Iliescu, acesta a fost director economic al Distrigaz Sud, dar si administrator al unei carute de firme cu domenii de activitate diverse, de la industrie la imobiliare, consultanta si banci. Trebuie spus, insa, ca omul nu e strain nici de invirtelile rusilor din Centrul de Afaceri Romano-Rus sau Nova Bank, alti sacali de pe piata romaneasca de energie.

Studiu de gaz 4: Ottogaz

Un alt inalt functionar din MEC, fost adjunct al lui Dan Victor Alesandru (cel cu Vital Gaz SA, de care vorbeam mai la inceput), si-a facut si el firma de distributie de gaz. Normal. Pentru ca omul, Corneliu Condrea, este doar adjunct la Directia Generala de Politica Energetica, firma lui nu e la fel de tare ca Vital Gaz si vinde cam un sfert din cit vinde Congaz.

Insa chiar si asa, se aduna citeva zeci de milioane de euro pe an. Ce e drept, daca ne uitam in declaratia de avere a lui Condrea, nu gasim nimic extraordinar. Si in nici un gaz, pardon, caz nu gasim ca ar avea actiuni la Ottogaz (ca asa se cheama firma lui, am uitat sa va zicem pina acum).

Condrea a incercat asa de tare sa ascunda firma asta, incit in declaratia de avere pe 2005 a scris fix pe ultimul rind ca i-a cesionat partile sociale din Ottogaz lu’ fiu-su, fara insa a preciza nici ce procent din firma reprezentau si nici cit a luat pe acestea.

Culmea prostiei de inalt functionar la MEC: desi e trecut in declaratia de avere, fiul lui Condrea nu figureaza ca avind partile sociale de la Ottogaz, desi i le-a cesionat tat-su, inalt functionar in MEC.

Ca sa se dea si el putin mai mult la conflictul de interese, Condrea mai e si administrator la Distrigaz Sud, ca nu-i ajungeau paraii de ministeriabil si de investitor privat in gaz de stat.

Sa facem gaz de necaz

Ce se poate intelege din cele patru cazuri prezentate? In primul rind, ca nu te bagi in afaceri cu resurse naturale decit daca ai super-spate politic si pile in ministerul care trebuie (in cazul nostru este vorba de Ministerul Economiei si Comertului).

In al doilea rind, se mai poate intelege ca, chiar daca ai pile in MEC (sau mai ales de asta), nu se cade sa nu implici si niste rusi in astfel de biznisuri. Nu de alta, dar macar sa-si ia partea pe fata, sa fie transparent parteneriatul, daca tot nu se poate fara ei.

In al treilea rind, de aici se mai poate intelege ca piata de resurse naturale din Romania e controlata, de la cel mai inalt nivel pina la ultimul hot din gazoducte, de baieti destepti pentru care statul este un carator de mapa cu documentele firmei, care este luat peste picior pentru ca e cam prostut.

Insa i se da si lui de o maslina, acolo, sa aiba cu ce-si duce zilele lui triste.

Biroul de Investigatii