Anii '90 au nascut o noua specie de suporter: ultrasul. Cere socoteala echipei, il ploua si-l ninge pe toate stadioanele tarii si se bate cu toata lumea.

Galeriile echipelor de fotbal au o viata si dincolo de teren. Una la fel de agresiva.

Violenta de pe stadioane nu e deloc rodul intimplarii. Microbistii cei mai fanatici isi organizeaza bataliile aidoma militarilor: au ierarhii precise, reguli stricte si strategii sofisticate de a rupe un git sau de a sparge un cap.

Timisorenii de la „Commando Viola Ultra Curva Sud”, stelistii „Armatei Ultra”, alb-rosiii din „Nuova Guardia” si factiunea rapidista „Legione Granata” au conturat un profil aparte al suporterului: bataios, macinat de pasiunea pentru culori, certat cu legea si organizat in veritabile batalioane, brigazi si divizii.

Ultrasii duc pina la extreme pasiunea pentru cei care invirt mingea. De aceea se mai numesc si fundamentalisti. Au militaria in singe, masurata in “grade", atributii clare si ritualuri specifice. Au un patos de zile mari, nu dau inapoi de la lupta, iar unii isi fac titlu de glorie casapind adversarii in ajun de meci.

Sociologul Marius Pieleanu spune ca o asemenea organizare cu iz militar se intilneste doar in cazul ultrasilor. Restul suporterilor, arata acesta, sint fie simpatizanti, fie simpli privitori de stadion, cu patima latenta.

Militari in solda balonului

Galeriile echipelor romanesti au in clin si in mineca cu organizarea “army unit-urilor". Asa spune R.A., suporter impamintenit intr-o factiune dinamovista. Asemanarile sint multe, adauga el: loialitate, spirit razboinic si de sacrificiu, teritorialitate, aliante mai mult sau mai putin stabile, “gradare" interna dupa vechime si atributiile din peluza.

“Rolul gornistului este luat de cel de la portavoce, rolul purtatorului de steag de cel care flutura steagul echipei sau al grupului", dezvaluie ultrasul alb-rosilor. Flamura intinsa pe gardul ce desparte tribuna de gazon apropie si mai mult suporterii de ostasi. Mai mult decit atit, dinamovistul spune ca peluzele mustesc de haine de camuflaj, sepci army, blazoane si steme.

“Ele insotesc motive din cele mai variate domenii, de la cruci celtice si efigia lui Che Guevara pina la tancuri si soldati, buldogul de la Georgetown sau figura lui Alex din filmul lui Kubrick, “Portocala mecanica”", enumera R.A. Lista este intregita cu steme infatisind cranii, sabii sau scuturi ori, intr-un registru mai glumet, cu steagul confederatiei sudiste.

Din Banat pan' la Varset

La inceputul anilor '90, suporterii timisoreni si-au luat titulatura de “Commando Viola" si au declansat printre primii, dupa model occidental, spiritul ultras. In 1995, gruparea devine “Commando Viola Ultra Curva Sud", nume inspirat din tribunele italienesti, unde “curva" inseamna “peluza".

“Atunci au inceput primele divergente cu cei de la tribuna a doua, din cauza petardelor si a fumigenelor pe care le utilizam. Ne-am decis sa ne mutam la peluza", aminteste pe site-ul gruparii liderul Alin Boldura.

In 1995 apare si prima grupare ultras stelista din tara, “Armata Ultra". “Mai devreme sau mai tirziu, multe grupuri isi revendica acest “merit”", sustine I.O., suporter al peluzei de sud. Pina in 2002, toata galeria este concentrata in peluza de nord a stadionului.

“Ca urmare a unei tendinte de a se asemana cit mai mult cu galeriile marilor echipe europene, o parte a suporterilor trece la sud, unde se creeaza “Vacarm”, “Stil Ostil”, “Hunters”, “Inseparabilii” si, cel mai important, “Ultras”", explica I.O.

Grosul fanilor ramin insa in peluza de nord, organizati in “Nucleo", “Tineretul Korps", “Sharks", “Insurgentii", “Titan Boys", “Skins Berceni".

Un an mai tirziu facea ochi si prima miscare ultras dinamovista, prin nasterea grupului “Nuova Guardia". Climaxul invocat de alb-rosii inclusiv pe unul dintre site-urile fundamentalistilor il reprezinta momentul 10 mai 1997, cind o buna parte din peluza de sud a stadionului Ghencea a fost mistuita de tortele “ciinilor".

La o zi distanta, isprava era consemnata de posturile CNN si EuroNews si felicitata prin fax de ultrasii de la AC Milan, Verona, Bari si Udinese, dupa cum se mai lauda dinamovistii pe un alt site.

In cele doua peluze din Stefan cel Mare mai activeaza acum grupari gen “Brigate", “Octombrie Negru", “Peluza Catalin Hildan", “Panzer", “Dogs of War", “Tifosi Ultra'" sau “Supras".

Visiniu timpuriu

In raport cu rivalii de la Steaua si de la Dinamo, suporterii rapidisti sustin ca au avut galerie si in perioada antedecembrista. Nucleul brigazilor care compun in acest moment “Legione Granata" s-a format, dupa mai multe reorganizari, in a doua parte a anilor '90.

In prezent, galeria Rapidului este formata din zece factiuni, majoritatea cu nume razboinice: “Official Hooligans", “Ultras Unione", “Inferno", “Radicals", “Maniacs", “Bombardierii din Vitan". O prezenta inedita ca rezonanta este brigada “B'921", nume inspirat de la numarul telefonic pentru deranjamente.

In plus, exista si o grupare formata exclusiv din fete, “Granata Girls", una dintre putinele concentrari feminine din peisajul suporterilor din Romania. Organizarea fanilor giulesteni este piramidala.

Liderul Noni se bazeaza insa pe sprijinul conducatorilor de brigazi, cu care se intilneste in sedintele de galerie, unde se pun la punct deplasarile, coregrafiile pentru meciuri si alte detalii de organizare.

“Se stringe cite un reprezentant sau doi din fiecare brigada, insa, de obicei, se hotaraste ceea ce propun cei de la “Ultras Unione”", detaliaza unul dintre membrii galeriei despre cum se stabileste partea leului in luarea deciziilor.

Roluri precise

Factiunile au ierarhii diferite aplicate obstii. “Unele grupuri au un singur lider, a carui decizie nu poate fi incalcata, altele au lideri informali, in functie de vechime si respect", arata dinamovistul R.A.

In aceasta din urma formula, parerile membrilor sint egale si se recurge adesea la vot, insa citiva dintre ei sint insarcinati cu treburile mai importante si iau parte la discutiile organizatorice cu clubul. “Este un om care da tonul la cor.

Nu se mai baga altcineva peste el sa dea tonul." Un altul planifica deplasarile, exista si un “contabil" care stringe banii, un responsabil cu presa si o persoana care imparte mesajele pe stadion, facind semn suporterilor cind sa le ridice. Membrii noi sint alesi din rindurile simpatizantilor care se tin dupa o factiune.

“La unele grupuri, ei trebuie sa-si dovedeasca consecventa la meciuri, sa se intereseze de soarta celorlalti, sa vina cu idei. La alte grupuri se poarta sporirea membrilor cu orice pret." La polul opus, cei care vin tot mai rar sa sustina echipa se leapada de responsabilitati sau lovesc in integritatea grupului si sint dati la o parte.

Cei prinsi inauntru se bucura insa de beneficii palpabile. Factiunea “Official Hooligans", de exemplu, constituita printre primele, in 1998, se bucura de mare respect in galeria Rapidului. “La o deplasare, nu poti sa te asezi pe scaunul unuia de la “Official Hooligans”", confirma un suporter giulestean.

Bani de distractie

Intilnirile intre membri au greutate in bunul mers al procesului de adulatie. “In grupul nostru, sedintele se tin saptaminal. O obligatie ar fi sa participe toti membrii. Ne hotarim dinainte cind este respectiva zi si discutam lucruri de organizare privind urmatorul meci", arata R.A. Se pregatesc steaguri, coregrafii si se string cotizatiile, intre 50 si 100.000 de lei vechi pe luna.

Peluza de nord de la Steaua stringe 200.000 pe luna de la fiecare membru. “Din banii astia nu poti sa faci insa deplasari: faci steaguri, iei niste cartoane, niste torte. Daca intr-o luna ai doua derby-uri cu Dinamo si cu Rapid, nu-ti ajunge suma. Diferenta o scoatem din buzunar.

Pentru o coregrafie se poate ajunge pina la 100 de milioane, insa in cazuri de astea s-a facut cu sponsorizare de la “ProSport”", spune Bogdan, jurist si reprezentant totodata al factiunii “Titan Boys".

Integral in Cotidianul

de Ionut Dulamita, Florin Dobre, Cosmin Popan