Pe zi ce trece, imi dau sema ca nu este nimic nou sub soare. „A Inviat Hristos. Sunt ani de cand intoarcerea praznuirii acestei cutremuratoare fapte ridica in mine aceeasi tristete: iarasi voi citi aceleasi comentarii si voi auzi aceleasi interpretari...
Ce zadarnica baiguiala - stiintifica, draga Doamne!- in jurul unui FAPT simplu si evident! „Renasterea naturii”, „mitul solar” si atatea alte neputinte, pentru a escamota faptul naucitor, dar FAPT, al Invierii dupa trup a lui Hristos”, scria Nae Ionescu in „Cuvantul” din 20 aprilie 1930.
De milenii, miracolul Invierii - baza credintei crestine - se invarte in jurul mormantului gol, pentru ca, paradoxal, din acest mormant s-a nascut credinta, dar tot de aici apar tagaduielile. Contestari care tin mortis sa-l dez-Dumnezeiasca pe Hristos, dorind sa-l lase doar un nevolnic Om.
Revoltat pe drept cuvant, dupa o perioada la care am asistat la cele mai incredibile blasfemii, Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, da publicitatii o pastorala-polemica de-a dreptul impresionanta.
„De ce l-as crede eu mai mult pe Dan Brown, autorul talentat al unui roman politist, si nu l-as crede pe Sfantul Apostol Petru, cel care marturisea in casa lui Corneliu Sutasul ca „noi, apostolii, suntem martorii faptelor si cuvintelor lui Iisus, noi, cei ce am mancat si am baut cu El dupa ce a inviat din morti”? De ce l-as crede eu mai mult pe fictivul „Evanghelist
Iuda” si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Ioan, cel care cu pana lui marturiseste ca, impreuna cu Petru, a vazut giulgiurile goale si a crezut in invierea lui Iisus?
De ce l-as crede eu mai mult pe Cameron si montajele lui artificiale asupra „senzationalelor” sicrie si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Luca, istoric de rigoare stiintifica, a carui opera „Faptele Apostolilor” a infruntat, timp de doua milenii, toate analizele critice posibile? De ce i-as crede eu pe toti impostorii, pe toti aventurierii culturali, pe toti
veleitarii gloriilor spectaculare, pe toti samsarii vanzatori de cele sfinte, pe toti falsificatorii de documente si nu l-as crede pe Sfantul Pavel, apostolul prin excelenta al credintei in inviere?”, scrie Vladica Bartolomeu. Un ierarh care a cunoscut Golgota, dar si Invierea in temnitele comuniste.
Degeaba incearca unii sa transforme Sarbatoarea Luminii in show. Invierea nu-i un spectacol, nu-i un ritual si nici un festin in care ne dam drumul la baierele burtilor. De Inviere, nu apar iepurii cu oua in brate, urechiatii nu fac cadouri. Invierea e un Fapt istoric: A Inviat Hristos.
Si a inviat „cu moartea pre moarte calcand”, dupa cum cantam cu totii in acesta noapte. Rascumparand pacatul lui Adam, Iisus Hristos ne ofera viata vesnica. Viata noastra nu mai este limitata, ca intre doua borne pe o autostrada ancorata in neant.
Prin Invierea lui Hristos, stim ca vom invia si noi... Murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.
