Pamflet de sezon

Sâmbătă, 21 aprilie 2007, 0:00

N-au uitat nimic, dar nici n-au invatat nimic.
(Napoleon)

Printr-o coincidenta stranie, poporul roman este chemat la urne pe 20 mai 2007... exact la 17 ani de la duminica orbului, 20 mai 1990. Marile popoare ale lumii au ajuns la bunastare si respect reciproc invatand din greselile altora si mai ales din greselile proprii.

Vom reusi si noi, romanii, sa invatam pina pe 20 mai, macar din propriile greseli comise de-a lungul istoriei noastre zbuciumate?

Eroarea din duminica orbului a continuat cu invrajbirea populatiei, cu hoarde de mineri si securisti marsaluind prin pietele Bucurestiului, cu calai si informatori care praduiesc si azi economia nationala. De cand l-am tradat pe Mihai Viteazul la Turda ne cautam mereu o parasuta de salvare si, cum nimeni nu ne-o da pe gratis, ne aruncam cu obstinenta in ipocrizie, minciuna si impostura.

Postdecembrist, locul agitatorilor si dezinformatorilor comunisti a fost luat de o hoarda de ziaristi mercenari, platiti cu bani putini, dar cu multe iluzii grandomane de faima si audienta.

Fosti meditatori de desen, cameramani si informatori isi disputa duzinele de jucarii vorbitoare care, contra cost, revarsa pe sticla si pe hirtie laturile bietei societati romanesti debusolate de zecile de formatori de opinie.Formatorii de opinii au o mare calitate: nu cred nici macar in opiniile lor, mai ales cand nu sunt remunerate.

Carisma lui Hitler nu ar fi convins poporul german daca Goebbels nu ar fi condus genial ministerul propagandei si informatiei naziste. Minciuna si cuvintul nerespectat au devenit lege atit in Germania anilor ’30 cat si in Romania postdecembrista.

Iliescu si-a dat cuvantul ca nu a adus minerii la Bucuresti si ca teroristii s-au volatilizat, Felix si-a dat cuvantul ca nu a facut politie politica, Tariceanu ca demisioneaza si ca nu l-a sunat pe Patriciu, Basescu si-a dat si el cuvantul ca demisioneaza , CTP-ul si-a dat cuvantul ca nu mai candideaza la presedentia Consiliului de “onoare” al clubului roman de presa si ca nu mai apare la Realitatea;

toti ne-am obisnuit sa ne dam cuvantul, pentru ca apoi sa-l aruncam in latrina istoriei.

De 17 ani se mizeaza ca noi uitam si oricum nu invatam nimic, miza a fost cistigatoare pentru EI. Cozmin Gusa , mai zelos din fire, si-a dat cuvantul lui Nastase, apoi lui Basescu, apoi Laviniei Sandru si mai mult ca sigur isi va da cuvantul lui insusi.

Cind PIN-ul va ramine cu un singur membru nu-si va mai respecta cuvantul ... asta asa, din obisnuinta.

CTP-ul, noul Goebbels al propagandei postdecembriste (inainte de a fi demnitar, Goebbels a fost ziarist national-socialist), dupa ce a gasit droguri si faina la sediul PNTCD in 1990 a inceput sa ne livreze zilnic “Adevarul “ lui Taher si Hrebenciuc.

Cand acest adevar nu l-a mai convins si mai ales de cand e sarac si cinstit si-i sufla Vantul prin buzunare ne-a coplesit cu Ganduri curate spuse in fata icoanei marelui poet si disident Mircea Dinescu. Dupa ce a scuipat si icoana lui Dinescu, ne-a declamat esenta moralei lui teutonice: Ein Mann ein Wort, un Jurnalist ein Worterbuch.

In traducere libera, daca nu avem oameni politici care sa poata spune un barbat, un cuvint, macar avem ziaristi ca CTP-ul care pot spune un barbat, un dictionar. Imi vine in minte o emisiune televizata in care semi-eruditul CTP ne dadea un citat (gresit de altfel) din Verlaine “Par delicatesse j’ai gache ma vie”. Aveati dreptate Domnule: cu delicatete ne-ati distrus viata.

CTP-ul si “Onoarea” clubului roman de presa n-ar reusi sa convinga decit maxim 10000 de romani dar pana la “dumnezeul presei scrise” mai sunt si alti “sfinti”.

Un fost ghid ONT, care a invatat limba romana scriind pe genunchi informatii despre turistii occidentali, s-a reprofilat in caraus al valizelor cu arginti de la multinationale catre bebitza, alias miky spaga, catre mircea pascu si alti corifei pesedisti.

Cum in decembrie 2004 productia de oua de aur a lui Nastase n-a fost suficienta pentru a-l instala in fotoliul de Ministru de Externe, a trecut in tabara adversa.
Un alt dijmuitor cu “Ganduri “ curate zeciuia multinationalele farmaceutice intrebindu-se retoric in propriul ziar de ce s-au scumpit medicamentele si preocupandu-se constant de sanatatea populatiei sarace din Romania.

Am asistat siderat la o sponsorizare ziaristica dupa care formatorul de opinie dadea liber unui articol contra sponsorului explicindu-mi cu nonsalanta: “trebuie sa ne stie de frica ca sa cotizeze si data viitoare”.

Un alt ziarist cu “ganduri “ curate, in timp ce publica telenovela cu casa din Mihaileanu isi costruia o casuta pe malul lacului Herastrau si cumpara un apartament in Piata Charles de Gaulle cu ajutorul sponsorilor care i l-au platit in coroane suedeze in conturile din Elvetia de la Imperial Bank of Canada. Deh, repede ne-am adaptat la globalizare...

Scarbit de mirosurile pestilentiate ale relatarilor facute, ma intreb cu ce sunt mai inteligent eu decit ei atat timp cat malitiozitatea si partizanatul par a-si fi pus amprenta asupra propriiilor mele idei. Am doar doua sanse: ori sa ma vand, ori sa emigrez.

Romani, haideti sa intuim ce se va intampla dupa duminica Chiorului, analizind ce s-a intimplat dupa duminica Orbului. Daca vom continua sa manevram gresit votul si telecomanda vom ajunge sa ne inchinam unui Messia care nu va mai calca pe apa, ci pe cadavre si a carei inchizitie ne va afecta viitorul definitiv.

Vanitas vanitatum et omnia vanitas(desartaciunea desartaciunii tot desartaciune e). Romani, daca vrem sa iesim din desartaciunea ultimilor 17 ani, trebuie sa intelegem ca a fost bine sa-l mazilim pe A.I.Cuza atita timp cat l-am inlocuit cu Carol I. Astazi avem nevoie de un nou Carol I care sa ne invete sa purtam pantofii care ne string de 150 de ani.

Parafrazindu-l pe JFK, nu va ganditi ce poate face Romania pentru voi, ganditi-va ce puteti face voi pentru Romania.

Sper sa nu ajungem peste 2 ani sa fim poporul cu 95% emigranti care se uita detasat pe internet la Romania Oierului Mistic.
Cristian Sima