Iar m-am enervat. Cred ca in ultima vreme ma enervez tare usor. Sunt unele chestii care ma fac sa ma imaginez, din ce in ce des, in locul functionarului cu ochelarii si cravata lui Michael Douglass, din „Falling Down”. De exemplu, pe calea „13 septembrie” cineva a defrisat toata vegetatia.

A taiat tot ce se ridica la mai mult de 2 cm de la pamant - copaci, boscheti, tot ce era verde si putea sa obtureze vederea spectatorilor. Spectatori la ce?

  • Vezi o galerie foto din zona


  • La niste curse de Formula 3 sponsorizate de o mare companie de telefonie mobila, care vor avea loc, in Bucuresti, pe la sfarsitul lunii mai. Invartelile (in gol) se cheama Vodafone Bucharest Challenge 2007, iar primarul care a aprobat defrisarea se numeste, mult mai simplu, Vanghelie.

    Acesta ar fi promis ca va replanta, dupa curse, copacii. Mai trainici si mai frumosi decat inainte. Nu bag mana in foc ca s-a exprimat chiar asa - insa pare un mod de a actiona care ilustreaza perfect logica dlui Vanghelie. Sa vedem de ce. Cursele fac parte dintr-un circuit competitional - FIA GT - care se va relua si anul urmator, si peste doi ani, si tot asa.

    Si nu doar FIA GT - nu ca ar conta foarte tare, insa in pachet mai sunt patru competitii care se vor relua, foarte probabil, si la anul: Grand Prix Masters, Campionatul European FIA GT3, Formula 3 Internationala Marea Britanie si Cupa Dacia. Daca ar replanta vegetatia la terminarea curselor, peste un an ar trebui s-o taie din nou.

    Cat despre trotuarele din zona, inainte de minunatul proiect ele nu aratau prea bine. Acum, pun pariu ca vor visa mult si bine, impreuna cu pietonii, sa se intoarca acele vremuri de glorie, cand gaurile masurau doar cativa cm. Printre doua cratere, se mai gaseste cate-o limba de asfalt, caruia-i face umbra un fir tenace de iarba.

    De cati ani are nevoie un copac sa creasca, e o problema de aritmetica pe care o las in seama dlui Vanghelie. De cati ani are nevoie un trotuar sa se refaca - asta e ceva mai complicat. E o problema pe care n-a rezolvat-o, deocamdata, nici una dintre aritmeticile edilitare postdecembriste.

    Spectatorii vor plati bani pentru a se catara deasupra circuitului, pe tribune de 70.000 de locuri, „Gold” si „Platinium”, made in Germany, cu garduri de protectie de otel, aduse din Bilbao. Si pentru a vedea niste masini sport invartindu-se, de nenumarate ori, pe 3 km de sosea (3.180 m, pentru carcotasi).

    Copacii de pe marginea drumului ar fi fost, desigur, niste impedimente majore, care ar fi jenat privirile „Gold”, „Platinium” si „VIP”.

    Ca sa fiu corect, si ca sa uit de fruntea incruntata a lui Michael Douglas, am incercat sa obtin informatii atat de la Primarie, cat si de la organizatorii challenge-ului. La Primarie, tacere. In partea cealalta, am dat peste un ofiter de presa care mi-a explicat, politicos, ca „organizatorii se vor ocupa, la sfarsit, de toate reparatiile”.

    „Si de copaci?” „Si de copaci!” „Dar la anul competitiile se vor tine, din nou?” „Bineinteles!” „Si, atunci, cand vor avea timp copacii sa creasca?” „Nu vor creste, vor fi pusi in recipiente ecologice si replantati, la fel ca la Monte Carlo!”.

    Despre restul vegetatiei, n-am mai intrebat. In minte mi-au venit palmierii din Mamaia, plantati si replantati de un alt primar „care este”. In primul an au rezistat jumatate, in al doilea numarul supravietuitorilor s-a redus la o treime, si de fiecare data s-au cumparat palmieri noi.

    Ideea recipientelor ecologice pare, desigur, plauzibila pentru cineva care locuieste nu in Bucuresti, ci la Monte Carlo. Si care nu s-a plimbat niciodata pe 13 septembrie. Unde, pentru trei zile (pe an) de distractie automobilistica, soarele, vantul si gropile din asfalt isi vor face de cap, cu capetele trecatorilor, mult si bine.

    Articolul a aparut si in revista Cultura