Editura Curtea Veche recomanda spre lectura unul dintre cele mai importante romane din toate timpurile pe tema dictaturii. Este vorba de volumul Eu, Supremul, de Augusto Roa Bastos, o marturie pasionanta si o opera de avangarda, considerata o capodopera a literaturii latinoamericane.
Raspunzand parca unei chemari de marturie si imaginatie lansate de insasi istoria Americii Latine, au fost publicate aproape simultan in America Latina trei mari romane pe tema dictaturii — in 1974, Eu, Supremul de Augusto Roa Bastos si Recursul la metoda de Alejo Carpentier, iar in 1975, Toamna Patriarhului de Gabriel Garcia Marquez.
Spre deosebire de Carpentier si Marquez, ale caror personaje constituie sinteze ale mai multor dictatori latinoamericani, in romanul lui Roa Bastos figura centrala este inspirata de un personaj istoric, unul dintre oamenii politici cei mai controversati ai istoriei continentului, Jose Gaspar Rodriguez de Francia (1758-1840), cel care a exercitat o „dictatura perpetua“ in Paraguay, din 1814 pana la moartea sa.
Cartea insa este mai curand un roman mitic si simbolic decat unul istoric in sens curent: Roa Bastos reface istoria esentiala a poporului paraguayan si il surprinde pe dictator in intimitatea gandirii lui delirante, prin intermediul unui monumental monolog al puterii absolute.
