CEC este unul dintre cele mai vechi simboluri ale tarii, puternic inradacinat in constiinta romanilor ca locul unde s-a platit aproape orice sau de unde s-a incasat aproape totul! Poate ca acest renume, la un moment dat, i-a facut mai mult rau decat bine, in conditiile in care ne amintim de cazul FNI, dar institutia a rezistat.
De astazi insa CEC pare sa aiba sansa sa intre intr-o alta etapa. Proprietarul a adus la conducerea sa un nou conducator al bancii, in persoana lui Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor.
Acesta a anuntat o strategie menita sa-i schimbe bancii, pana in 2011, atat parul, cat si naravul. Cu alte cuvinte, sa o scape de imaginea prafuita si sa-i creasca mult cota de piata. Sigur, restructurarea nu este chiar atat de simpla cum ar parea.
Imaginea se schimba greu, dovada fiind in acest caz BCR, unde, cat de puternici si de plini de experienta sunt cei de la Erste, schimbarile nu se pot face peste noapte.
Mult mai grea va fi cresterea cotei de piata, unde banca trebuie sa investeasca bani multi in publicitate si in promotii, pentru ca marca ei actuala de institutie bancara cu mare deschidere in mediul rural nu i-a ajutat prea mult.
Desi are peste 800 de unitati la sate, ponderea operatiunilor din aceste zone in totalul bilantului bancii este cu totul marginala, iar cresterea a fost lenta. Cu alte cuvinte, povestile semanatoriste cu "CEC, banca rurala" trebuie... repovestite.
Nu trebuie nici sa uitam ca CEC a fost scoasa la vanzare anul trecut, dar procesul a esuat pentru ca autoritatile au considerat ca oferta de 560 milioane de euro nu era satisfacatoare. Poate ca autoritatile s-au temut mai mult de luarea unei decizii de privatizare in acel moment.
Oricum contextul era total defavorabil ideii de vanzare: nu se stinsesera ecourile publicarii contractului OMV-Petrom, iar Opozitia depusese deja o motiune de cenzura pentru stoparea procesului. Cert este ca atat cat valora CEC atunci, atat valoreaza si acum. Cu o singura diferenta, banca a inceput sa manance bani de la buget.
Pentru inceput 150 de milioane de euro pentru capitalizare, dar din pacate nu se stie daca acesti bani vor fi suficienti, in conditiile in care cota de piata s-a prabusit. In paranteza fie spus, analistii considerau cu ceva timp in urma ca aceasta banca are nevoie de cateva sute de milioane de euro.
Acum a luat un credit de la BERD. Probabil ca vor urma si altele. Poate ca banca va creste cu adevarat, dar intrebarea care se pune este "pentru cine va creste?". Iar aici devine importanta strategia proprietarului, nu neaparat a presedintelui bancii.
Ce vrea Radu Ghetea de la aceasta banca este important, dar ceea ce vrea ministrul Finantelor, Varujan Vosganian, care este om politic, este cel mai important. Privatizarea este amanata, dar ea nu poate fi ocolita. La un moment dat se va lua o decizie referitoare la viitorul institutiei. In 2008, in 2011, nu se stie.
Deja pe piata au aparut o serie de semnale care arata ca in Romania exista multi interesati de preluarea CEC, de la SIF-uri pana la oamenii de afaceri grupati de uniunea patronala condusa de Marian Milut. Chiar si dl Vosganian ar inclina catre o privatizare cu capital autohton. Sigur, ideea nu este de ocolit, pentru ca multa lume are astazi bani in Romania, mai mult sau mai putin spalati.
Dar poate restructurarea dlui Ghetea sa lase CEC intr-o asemenea situatie in care noul proprietar sa nu fie nevoit sa mai aduca bani de acasa? Plecand de la exemplul Erste-BCR, adeptii privatizarii cu un capital autohton ar putea vorbi de o listare pe bursa care sa-i permita cumparatorului sa faca investitii. Dar am avea un actionariat incert.
BNR a reusit sa stabilizeze sistemul bancar dupa ani buni de tragedii financiare pentru romanul de rand. Povestea nu trebuie sa se repete. Mai ales ca banca tinteste mediul rural, o zona deosebit de paupera care nu si-ar mai putea reveni in cazul unui cutremur al institutiei finantatoare.
De aceea, deciziile luate in privinta CEC nu trebuie sa aiba nici o influenta politica. Banca trebuie tinuta departe de trocul dintre partidele aflate la Putere si donatorii din mediul de afaceri.
