Concursul pentru ocuparea postului de redactor sef al redactiei Stiri din TVR, derulat vineri, nu a produs niciun cistigator.

Juriul “nemilos” (cum titreaza EvZ) a avut de audiat sapte candidati, fiecare cu proiectul sau de management editorial, cu profilul sau psihologic (trasat de un specialist, in baza unui interviu-test de patru ore, am inteles) si cu abilitatile sale de prezentare si sustinere a proiectului.

Am fost membru in acest juriu (ca si in cel al concursului precedent, pentru ocuparea aceluiasi post, in vara anului trecut) si - fara a incalca confidentialitatea pe care o astfel de pozitie o presupune - incerc sa pun in ordine citeva remarci cu valoare, zic eu, de simptom.

Primul lucru care nedumereste este superficialitatea unor proiecte. In cazul de fata, parte dintre proiecte par a fi fost definitivate - daca nu scrise cu totul - in cele doua zile de prelungire a tremenului de inscriere.

Nu stiu daca tine de spiritul de fronda, de aplomb sau de o incredere in sine nesmintita atitudinea de genul “mi s-a cerut un proiect managerial, dar eu va prezint altceva”. Cert este ca am intilnit-o nu numai o data si te face sa te intrebi ce disciplina editoriala poate institui un astfel de redactor sef.

Al doilea lucru de remarcat este cit de putin importanta este “viziunea” din “televiziune”. Accentul, in majoritatea proiectelor, cadea pe reporter, in timp ce operatorul, furnizorul de informatie video, era neglijat cu serenitate. In mesajul televizat, 80% din informatie este receptata vizual - ceea ce face din operator un comunicator, nu un tehnician.

Structura actuala a TVR, care pune operatorii de la stiri in aceeasi directie cu soferii - nu recunoaste acest statut si majoritatea proiectelor propuse au perpetuat acest model. De aceea, perspectiva unei televiziuni axate pe vorbe, nu pe imagini, nu a reusit sa convinga.

O a treia remarca se leaga de potentialul managerial al redactorului sef. Acesta trebuie sa gestioneze nu numai informatia si mijloacele tehnice necesare obtinerii ei, ci si “resursele umane” ale redactiei.

Oricine aspira la acest post trebuie sa aiba, macar initial, potentialul real de a conduce o echipa de peste 100 de persoane, de a se impune ca lider natural (nu numai ca apanaj a functiei), de a transmite o viziune si de a formaliza un set de proceduri.

Aceasta competenta manageriala extinsa nu a fost foarte vizibila in rindul celor sapte candidati - chiar si acolo unde proiectele “pe hirtie” rezistau analizei.

O a patra si ultima (pentru moment) remarca este persistenta “razboiului” dintre angajatii mai vechi ai TVR si “importuri” (cei adusi din afara, de regula prin concurs). Frecusuri, reprosuri, reactii de respingere, rancune salariale - un intreg curcubeu de probleme de asimilare, chiar si dupa doi ani de “deschidere”.

Este ingrijorator sa vezi ca “importurile” sunt vazute ca intruziuni agresive in supa primordiala a TVR, o contaminare cu “televiziune comerciala” a postuli pubic are are, nu-i asa, stilul si tabieturile sale. Chiar si acolo unde oamenii din afara au confrmat profesional si au produs valoare.

Daca ar fi sa fiu extrem de pesimista, as spune ca un deficit de capacitate manageriala interna(atentie, nu profesionala!) si o reactie negativa la tot ce insemana imbold exterior de schimbare sunt instrumentele cu care sunt chemati sa lucreze toti cei ce imagineaza reformarea televiziunii publice.

Provocarea e mare, efortul e de durata si, cu siguranta, nu poate fi facut de o singura persoana - si va dura mai mult de un mandat. Ca sa aiba succes, reformarea televiziunii trebuie sa porneasca din interior - si care ar fi resortul unei atari porniri interne, care sa creeze “masa critica”, inca nu mi-e clar.

PS. Adevraul e ca singura cifra care merita, azi, sa apara la rubrica “O data pe zi”, este “4 luni, 3 saptamini si 2 zile”.

Comenteaza aici