EVZ: “Promise me this” seamana cu o poveste pentru copii, cu efecte speciale si oameni care zboara. E pur si simplu “entertainment”?
Emir Kusturica: N-am regizat nici unul dintre filmele mele cu o idee premeditata despre ce ar putea iesi la final. Nici nu va imaginati cat de inspiranta e pentru mine porunca asta: „du-te la oras, vinde vaca, cumpara-mi o icoana si adu-mi o nora” si cat de mult se poate crea in jurul unei singure fraze.
Am exersat mai mult ca niciodata cinema-ul ca terapie, cinema-ul care-i face pe oameni fericiti si nu are nimic programat in el. Audienta de azi face parte dintr-o societate consumerista, unde nu ti se da sansa sa pui intrebari. Ti se ofera totul de-a gata si tu nu trebuie decat sa spui “imi place”, “nu imi place” si sa fii uimit de efectele speciale. Iar filmul acesta e cu totul de partea cealalta.
EVZ: Viziunea asupra Serbiei e grotesca. E asta imaginea tranzitiei, prin care trece si Romania, de altfel?
EK: Serbia s-a pricopsit cu acesti idioti ai tranzitiei, care construiesc turnuri gemene si au idei “geniale” despre cum sa le faca sarbilor viata mai buna. Iar cu putina umanitate care le-a mai ramas, fac cele mai oribile lucruri.
Mi-am dat seama ca, in anii 70, cand a aparut “Taxi driver”, oamenii erau de partea taximetristului care ucide “pestele”. Azi, “the pimp” e un om obisnuit de pe strada, caruia poti sa-i ceri o favoare.
Chestiunile morale au devenit extrem de relative, de aceea, am ales viziunea grotesca, ca sa nu fiu impins sa raspund la anumite intrebari legate de viata pe care o duc acesti oameni.
Pestii, prostitutia, moda, politica, totul se amesteca. Un detinator de bordeluri e “un om de afaceri de succes”. Am vrut sa ma joc cu aceste idei, cumva “in gluma”. Nici in Romania nu e mai bine, chiar daca e in Uniunea Europeana.
EVZ: Serbia ar trebui sa se integreze in UE sau nu?
EK: Daca Israel va fi in UE intr-o zi, de ce nu si Serbia? Daca Rusia e parte din Europa, de ce nu si Serbia? (rade).
EVZ: Are vreun mesaj politic filmul?
EK: Nu cred ca cinema-ul trebuie sa transmita astfel de mesaje, cinema-ul trebuie sa te faca sa comunici cu propriile emotii.
In Europa de Est, e drept, politica e ca painea la masa. Aceasta implicare atat de adanca in vietile oamenilor a dus la drama pe care o sufera acum tarile noastre. SI va trece foarte mult pana sa scapam de asta.
EVZ: V-ati declarat deseori convingerile politice. Aveti de gand sa si intrati in politica?
EK: Ar fi “Che Guevara style”, daca as face asta. Sunt prea pasionat ca sa fiu politician. Mi-ar lipsi diplomatia sI lucrurile n-ar iesi prea bine. As fi mai bun ca padurar.
EVZ: Concepeti un film fara muzica?
EK: Da. O s-o fac intr-o zi. Va fi foarte dificil, dar o voi face.
