Nu stiu daca va amintiti ce eforturi a facut societatea civila prin 2005 pentru nominalizarea votului parlamentar.
O intreaga campanie pentru a realiza un lucru atat de simplu si de necesar pentru un regim democratic: transparentizarea activitatii parlamentare; sa stie alegatorii - cei care sunt, teoretic cel putin, reprezentati in Parlament - ce voturi dau si ce declaratii fac fiecare din cei care ii reprezinta.
Dl Vacaroiu se plangea pe atunci ca inregistrarea (electronica, desigur) a votului nominal risca sa risipeasca hartie si copacii din care aceasta se face. Zilele astea aflam ca refuzul nominalizarii votului avea alte surse de ingrijorare decat fondul forestier al patriei.
O cerere venita de la un procuror a starnit o furtuna de proteste la Senat. Procurorul ceruse sa i se comunice daca senatorul Verestoy a participat la dezbaterea unei anumite legi. Presedintele Senatului i-a replicat public ca face un abuz in serviciu.
Si conducerea Camerei a reactionat dur la cererea reprezentantului DNA (dur si oficial, spune secretarul Camerei, dl Ioan Muntean de la PSD); iar eu ma intreb de ce, ca doar cererea nu li se adresa lor. Dl Muntean a spus ca cererea are “un ton dispretuitor” (o puteti citi aici, ca sa vedeti cum minte dl deputat).
Si conducerea Camerei si a Senatului si dl Verestoy, si probabil si altii, considera ca procurorul si-a depasit atributiile si ca nu are dreptul sa solicite asa ceva.
Acum, nu stiu exact care sunt detaliile juridice ale episodului, inteleg ca DNA face cercetari preliminare legate de tranzactiile la bursa ale actiunilor SIF in conjunctie cu modificarea simultana a legii privind SIF-urile. Dar asta nu e important aici. Dl Tulus, procurorul cu pricina, are dreptul sa ceara astfel de informatii nu ca procuror, ci ca cetatean.
Nu poate face un abuz in functie, decat daca functia lui de procuror il face un roman de rangul doi, care nu are dreptul sa se informeze despre activitatea membrilor parlamentului.
