Nici dupa consultarile de saptamina trecuta, convocate de premierul Tariceanu, nu am aflat cind vom fi chemati sa ne alegem reprezentantii in Parlamentul European.

Programate initial pentru 13 mai si aminate pentru a face loc referendumului legat de demiterea presedintelui, alegerile europarlamentare par a nu-si mai gasi loc in calendarul politic - sau in preocuparile de virf ale politicienilor nostri.

Oare ce o fi atit de greu? Alegerile trebuie sa aiba loc musai anul acesta - ca aceasta este conditia de membru UE. Un minim simt practic ne spune ca lunile decembrie si septembrie nu sunt “bune pentru alegeri”: septembrie e jumate vacanta, decembrie - aproape jumate sarbatori de tot felul.

Ramin octombrie si noiembrie. Si cum avem nevoie de campanie electorala - sa zicem minim 30 de zile - raminem cu doar patru weekenduri din care sa alegem. Asa ca declaratiile de genul “Alegerile vor avea loc probabil in noiembrie” nu au, in umila mea opinie, valoare de stire. Sau de informatie...

Participantii la consultari au declarat ca discutiile s-au concentrat pe pozitia Romaniei la Consiliul European din 21-22 iunie. Corect: intilnire grea, cu teme complicate, cu negocieri maiestrite. Si care a fost pozitia Romaniei - dincolo de “sa se schimbe, primim, dar sa nu se modifice nimic”? Premierul Tariceanu declara:

„Romania doreste sa se pastreze cat se poate de mult din substanta Tratatului Constitutional astfel incat UE sa poata deveni un actor puternic la nivel global”,

Am aflat din presa ce a vrut - si a obtinut - Polonia, ce a vrut - si obtinut - Germania, la fel Olanda si Marea Britanie. As fi vrut sa aflam si ce a vrut - si obtinut - Romania.

Teama mi-e ca nu am reusit sa depasim ideea ca integrarea europeana este un scop in sine, nu un inceput. Mi-as dori sa vad un inventar de prioritati ale Romaniei ca membru UE - ideal zece astfel de teme, dar m-as multumi si cu cinci.

Mi-as dori sa ii vad pe oficialii si tehnicienii romani stapinind arta negocierilor, dind “la schimb” un vot in problema vinarii balenelor in Marea Nordului pentru un vot la cotele de emisii de noxe, sa zicem.

Ne-am multumit sa adoptam aquisul communitar in litera lui, fara a face uz de faptul ca el este un set de standarde minimale si de marja de libertate a statelor membre de a legifera conform propriilor viziuni de dezvoltare si intereselor nationale. Am pornit in UE cu declaratii de genul “sa contribuim la gasirea unei solutii de iesire din actuala situatie”.

Daca nu putem gindi pe o perspectiva de 6 luni, daca nu putem decide asupra datei alegerilor atunci cind optiunile sunt putine si relativ clare, e putin probabil ca vom putea proiecta o strategie pe termen lung privind aliantele in sinul UE si beneficiile pe care le putem obtine.

Daca nu vom reusi sa depasim aceasta mentalitate, vom ramine un “membru statistic al UE”, ajutind doar numeric la luarea deciziilor - cu dubla majoritate sau nu.

Comenteaza aici