Cum privesti tu batranetea? Personal, sper sa fiu la fel de sprintar ca Sean Connery, de bogat, incarcat de lauri si, eventual, generos ca Paul Newman si de ascutit la minte ca Mihai Sora. Pana una-alta, insa, trebuie sa supravietuiesc campaniilor pornite de banci si de companiile de asigurari.
Un batranel imbracat la costum sta cu mana intinsa in fata sediului unei banci. O batranica micuta si desueta se plange in fata unei femei de vreo 30 de ani, masiva, cu doua capete mai inalta, care priveste in gol. In tinerete, isi aminteste batranica, era cea mai cocheta de la serviciu.
Ce sa faca, acum, cu pensia ei de cinci milioane? Un batranel se vaita unui alt tanar, evident mult mai inalt si bine construit, ca in tinerete calatorea mult, pe la munte, pe la mare. Acum, cu pensia de cinci milioane, ce sa faca?
Cei doi veterani n-au avut sansa unei pensii private la o banca sau la o companie multinationala. Femeia si barbatul dau, mecanic, din cap. Doi batranei schimba fotoliul cu vizorul pentru ca, nu-i asa, la pensie ai foarte mult timp liber.
Binefacatorii, cred eu, sunt departe de a-si fi atins potentialul maxim de impresionare. Cersetorii si spionii blocului sunt nimica toata. Nu ne-au aratat inca pensionari cu sube, in apartamente debransate, fara apa curenta si caldura. Nu ne-au aratat batrani in aziluri, imobilizati in scaune cu rotile si abandonati, intr-un colt, de supraveghetori.
De ce sa fie asa soft? In fond, daca „copiii nu sunt combustibil” si daca fetitele pot zbura prin parbriz, in caz ca nu poarta centura de siguranta, de ce atatea scrupule, cand vine vorba de batranete? Le pot sugera, chiar, pe gratis, cateva sloganuri: „Batranetea nu e o excursie la Praga!”, sau „Bine ai venit la noi in azil!”, sau „Pensii de stat? Mai bine o tableta de cianura!”.
In cinematografe, inaintea filmelor, ar putea rula si cateva scurt-metraje horror: dupa 50 de ani; dupa 60; dupa 70. Nici o fobie nu e prea exagerata, pentru a muta banii din buzunarele tinerilor detinatori de carte de munca stabila in conturile binefacatorilor cu cifre de afaceri crescatoare.
Exista, totusi, o diferenta: oricat de macabre ar fi fost reclamele cu copiii arsi in foc, ele transmiteau un mesaj social. Frica pazea bostanii (ma rog, papusile sau copiii). In schimb, zgandarirea fricii de batranete e departe de a avea un scop umanitar. Ne ingrozeste si ne ia banii. Si ne face sa-i privim cu spaima, dezgust si condescendenta pe batrani.
(Articol aparut si in revista Cultura)
0
0
