Concertul anului? Poate al secolului! Rolling Stones a aratat marti seara, la Bucuresti, de ce e o industrie a carei cifra de afaceri bate jumatate din companiile romanesti: show desavarsit, sunet cristal, si patru componenti asupra carora timpul actioneaza precum in cazul vinului.
Iar cand Mick Jagger si-a permis sa faca glume in limba romana cu superba cantareata care-i tinea isonul, cei 60.000 de spectatori au fost cuceriti. Definitiv si irevocabil.
Recitalul Rolling Stones a inceput pe la 21.30, dupa ce Iris si The Charlatans au incalzit bine publicul toropit de arsita unei zile sufocante. Cozile de sute de persoane la apa si bere s-au imprastiat intr-o secunda la aparitia pe scena a veteranilor.
Si au inceput ca din pusca. Imbracat intr-un tricou negru mulat, cu pantaloni asisderea si o tunica visinie, Mick Jagger a inceput sa topaie pe scena, pe acordurile piesei "Start Me Up". „Mi s-a zbarlit parul pe ceafa cand l-am vazut. Nu-mi vine sa cred ca am prins asa ceva”, spunea un spectator la finalul concertului.
Keith Richards si-a facut si el partitura. Cu tigara-n coltul gurii si ranjetul atarnat tot acolo, a zburdat pe scena alaturi de Ronnie Wood. Cuminte, ca de obicei, Charlie Watts a stat indaratul tobelor si le-a chinuit cum stie el mai bine.
Si, melodie dupa melodie, cei patru si-au onorat numele. Au cantat You Got Me Rocking, Let’s spend the night together, It’s Only Rock And Roll, Satisfaction sau Jumping Jack Flash. La bis - Brown Sugar.
A smuls aplauze serioase si Lisa, superba cantareata de backing vocals care si-a incrucisat vocea cu Mick Jagger intr-un duet de zile mari. “Ce rochie frumoasa ai! Pacat ca pantofii sunt ieftini!”, i-a aruncat Jagger partenerei de scena. In limba romana.
Iar cand au rasunat primele acorduri din “Paint It Black”, stadionul s-a cutremurat.
Printre surprizele spectacolului s-au numarat focurile de artificii, “decolarea” scenei catre centrul stadionului, dar si imensele flacari care au izbucnit pe acoperisul scenei.
Organizare de doi lei
Chiar daca prestatia britanicilor a fost la inaltime, nu acelasi lucru se poate spune despre organizare. Accesul Lia Manoliu a fost extrem de greoi, drumul de la portile stadionului pana la gazonul din fata scenei fiind parcurs in aproximativ 50 de minute. Timp suficient insa pentru ca o mare parte din public sa piarda prestatia The Charlattans.
Cozi interminabile si foarte putine cai de acces pe aleea ce inconjoara Lia Manoliu. Intrarea pe stadion, cel putin in sectoarele A si B ce se aflau pe gazon, s-a facut printr-un tunel care a fost sufocat de aproximativ 20 de mii de persoane.
Deshidratarea a fost a doua mare problema a publicului. Paznicii au obligat oamenii sa renunte inca de la intrare la sticlele de suc sau apa, masura fiind luata pentru ca fanii sa nu atenteze la siguranta lui Mick&Co.
Siguranta a fost lasata la o parte insa in momentul in care in corturile amplasate in tribune si pe gazon au inceput sa vanda apa minerala si sucuri exact in recipientele pe care oamenii erau obligati sa le abandoneze la intrare.
La ora 19, doua din cele aproximativ sapte corturi (pentru 60 de mii de oameni) de la care se puteau cumpara lichide ramasesera fara marfa. Cei care nu au dorit sa astepte la cozile de sute de oameni au gasit o alternativa. Una oferita chiar de personalul ce asigura paza.
Specula cu lichid. 8 lei o jumatate de litru de suc si 9 lei un litru si jumatate de apa. Dupa jumatate de ora de concert, pretul apei ajunsese la 20 de lei sticla.
Jumpin’ Jack Flash a incheiat un concert minunat la finalul caruia majoritatea publicului a avut nevoie de gheata pentru palme.
Nimic nu mai contat nici macar ca ultimul metrou a plecat la ora 12, cand stadionul era inca aproape plin.
0
0
