Dupa 2(doi!) ani de insistente ale autoritatilor romane, care au cerut justificat repatrierea copiilor, Italia a informat, abia zilele trecute, ca trei dintre copii vor fi adoptati de familii diferite. Nu se dau nume, nu se spune nimic despre familiile italiene adoptive.

Practic, pentru familia lor naturala si pentru tara lor de origine, acei copii sunt ca disparuti - se stie doar ca au sporit cu patru suflete populatia Italiei. Raman in urma doar fotografiile si o scrisoare prin care unul dintre micuti tipa din centrul de plasament italian: „Te iubesc mama, vreau acasa!”

Faptele s-au petrecut cu eludarea legislatiei Romaniei, care interzice adoptiile internationale. A fost incalcata si Conventia de la Haga privind drepturile copilului, intrucat nu s-a tinut cont de faptul ca minorii aveau si rude apropiate in tara de origine.

Zadarnic, bunica din partea mamei a cerut sa i se incredinteze copiii, iar autoritatile romane au confirmat, prin anchete sociale, ca are capacitatea de crestere a celor 4 frati.

Practic, ne confruntam cu proceduri care tin de sistemul legislativ, juridic, administrativ si diplomatic italian. Ceea ce li s-a intamplat lui Stefan Daniel Gornic (11 ani), Ana Maria Gornic (9 ani), Flavius Andrei Gornic (7 ani) si Giuliana Fiorella Massafra (5 ani) ii vizeaza pe multi copii ai emigrantilor romani din „cizma”.

Ne referim, in primul rand, la copiii care traiesc in familii dezorganizate, cu posibilitati materiale limitate.

Tatal celor 3 frati cu numele Gornic a fost inchis in 1999, pentru furt. Mama, Andrea Karossy, a divortat si a inceput o alta relatie, in urma careia a fost conceputa Giuliana.

Fetita nu a apucat sa se nasca la Arad, unde locuiau parintii ei, intrucat Andrea si-a parasit iubitul si a plecat in Italia, cu Antonio Massafra. Acesta i-a si dat numele sau Giulianei la nastere, in septembrie 2002.

In versiunea Andreei Karossy, concubinul, pe care spune ca il urmase in Italia pentru a le asigura copiilor un viitor mai bun, s-a dovedit a fi un boschetar violent („imi batea copiii cand nu eram in preajma lor”), care traia din ajutoare sociale si din resturi de mancare culese din gunoaie.

In momentul in care l-a parasit, Massafra s-ar fi razbunat, denuntand-o la asistenta sociala ca isi maltrata copiii. „In fata autoritatilor italiene, nu a fost decat cuvantul meu impotriva cuvantului sau. L-au crezut pe el, ca e de-al lor.

Dar eu va spun ca, in cei 28 de ani petrecuti in Arad, nu am avut probleme cu legea, cu nimeni. Asistentii sociali din Arad ma cunosc, stiu ca sunt o persoana normala”.

In versiunea italienilor, Andrea Karossy era o mama denaturata, care suferea de tulburari de personalitate si isi chinuia copiii, infometandu-i, legandu-i, batandu-i. Vecinii i-ar fi facut reclamatie, fapt care a atras interventia politiei locale si a asistentilor sociali.

Cert e ca, in martie 2004, cei 4 frati au fost institutionalizati, doi ajungand intr-un centru de plasament, doi intr-altul. Initial, in aceeasi localitate, apoi in localitati diferite.

Mama a avut drept de vizitare initial de 4 ori lunar, apoi de doua ori si, in final, i s-a interzis sa isi vada copiii, fiind decazuta complet din drepturile parentale.

„De suparare, am avut un avort spontan. Eram insarcinata cu actualul sot, cu care acum avem doi copii. Sotul m-a sprijinit cat s-a putut sa ii am inapoi pe primii patru copii. Ii cunostea, tinea la ei si ei la el”.

Aceasta ultima afirmatie este probata de un videoclip realizat de Andrea cu telefonul mobil, in timpul uneia din ultimele vizite permise la centrul in care erau tinuti Flavius si Giuliana.

Andrea Karossy a pierdut pana acum toate bataliile in Justitia italiana pentru a-si redobandi copiii. Nici Ana Lukacs (54 de ani), mama Andreei, nu a avut castig de cauza cu cererea de a i se incredinta nepotii.

Integral in Gandul