Romania in cultul cargoului (de Ioan T. Morar)

de Ioan T. Morar     Cotidianul
Marţi, 7 august 2007, 0:00


E vorba de o religie din Pacific pe care, fara sa stie, au adoptat-o si romanii. Sintem apropiati, ca mod de reactie si ca atitudine, de Papua-Noua Guinee, Vanuatu si Insulele Solomon.

O mica lamurire la inceput: cultul cargoului este o miscare religioasa relativ tinara, care a aparut concomitent in mai multe insule si insulite din Melanezia (Pacificul de Sud) si care are o explicatie amuzanta. Dupa exploratori si misionari, albii care au ajuns pe aceste insule au venit pentru a le coloniza.

Si toate „instrumentele“ colonizarii au sosit cu corabii mai mari decit pirogile localnicilor, din care au descarcat diferentele de civilizatie. Melanezienii au privit cu multa curiozitate cum vin albii si, o vreme, i-au socotit reincarnari ale stramosilor lor, privind corabiile cu admiratie, frica si respect, trei ingrediente numai bune pentru o noua religie.

Dar cultul cargoului s-a nascut, cu adevarat, in epoca radioemitatoarelor. Atunci, localnicii au privit cu multa curiozitate cum omul alb vorbeste in cabina, in fata unui obiect magic si, peste o luna sau doua, sosea cargoul cu tot ceea se rugasera albii sa li se aduca.

Dupa o observare atenta a „ritualului“, aborigenii si-au construit si ei, din lemn, turnuri de transmisie, cu statie din lemn, cu microfoane si casti din lemn. Si au inceput sa ceara si ei miraculoasele cargouri. Prezenta americanilor in Pacificul de Sud, in vremea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a fortificat cultul cargoului.

Asa ca melanezienii si-au construit, in secret, pe teritoriile triburilor lor piste de aterizare pentru avioanele cargo, iar rugaciunile au devenit si mai intense. Din cind in cind, americanii le mai dadeau localnicilor conserve, alimente si chiar mici instrumente.

Iar asta nu putea fi decit urmarea rugaciunilor in fata microfoanelor de lemn, desigur! De cincizeci de ani, pe 15 februarie, in Vanuatu (Noile Hebride), credinciosii cargoului il asteapta pe John From, un personaj magic, care le va aduce un cargou plin cu biciclete si alte bunuri. Semnul acestui cult e o cruce rosie alaturi de o prajina de care atirna sfori, reprezentarea antenei de radio.

Chiar Printul consort este trecut in rindul sfintilor cargoului pentru ca, probabil, in timpul vizitei sale in colonia britanica a Noilor Hebride (ulterior, Vanuatu) a facut frumoase promisiuni localnicilor
Romania este, intr-un fel, in cultul cargoului.

Noi traim cu convingerea ca, daca am intrat in Europa, gata, vom avea acelasi nivel de trai, ne vom imbogati miraculos, va creste bunastarea generala prin simpla prezenta a drapelului european in fata institutiilor statului! Asemeni melanezienilor, noi nu vedem ce e dincolo de forme, nu vedem ca pentru a sosi un cargou cineva trebuie sa-l incarce, altcineva trebuie sa plateasca transportul, ca sa

nu mai vorbim de cei care produc tot ceea ce urca pe cargou. Simplul statut de european nu rezolva nimic, este ca un microfon de lemn, de la o statie de lemn, in care, cu un limbaj european de lemn ne construim iluzii peste iluzii. E vremea sa ne incarcam noi cargoul!

P.S. Cutremurul de acum citeva luni care a lovit Insulele Solomon le-a intari convingerile credinciosilor cargoului: au venit avioane si vapoare cu tot felul de ajutoare, parte din ele cu inscriptia Crucii Rosii!

















124 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri