Pare de bun simt ca dezbaterea privind reducerea cu 10% a personalului bugetar sa porneasca de la principii.
Iata-le, in ce ma priveste, principii liberale - termenul se refera la doctrina politica, nu la vreunul din partidele romanesti care-l (ab)uzeaza - : este cat se poate de bine sa existe, sa fie sustinut public, ba chiar sa fie pus in practica principiul ca statul poate si sa scada, nu doar sa creasca. Ca institutii publice pot fi si desfiintate, nu doar infiintate.
Ca posturi publice pot sa si dispara, nu doar sa apara. Trebuie neaparat ca administratia publica sa fie supusa unui scrutin suspicios, minutios si continuu, precum si unui potential permanent de reforma, inclusiv prin reduceri de personal.
Asta pentru ca platitorul de taxe sa se asigure ca banii sai sunt cheltuiti eficient si cu cea mai mare ingrijire, cu zgarcenie chiar, cu preocuparea continua de a nu fi risipiti in nici un fel.
Bun, am enuntat principiile mele in aceasta chestiune. Acum puteti sa le uitati. Masura anuntata de ministrul Muncii nu pare sa le urmeze sau sa le respecte. Da, ascultandu-l pe premier cand spune ca, (prin masura asta) “dorim o administratie supla, profesionista si motivata”, cineva ar putea crede contrariul.
Sa trecem rapid peste primul termen, e doar o cedare la tentatia de-a folosi metafore corporale; “administratie supla” e o expresie care spune la fel de multe ca “administratie mustacioasa”, de exemplu. Ceilalti doi termeni, motivarea si profesionalismul, sunt in schimb deziderate clare si perfect valide, doar ca nu au legatura cu masura preconizata. De fapt, au una, dar nu cea care ar trebui.
Tot in sedinta de guvern de ieri, premierul Tariceanu le-a cerut ministrilor Muncii si Finantelor sa analizeze, pana saptamana viitoare, reducerea cu 10% a numarului de functionari din administratia publica.
Acest lucru va insemna o economie la bugetul de stat de cateva sute de milioane de euro si se va face fie prin redirectionarea personalului, fie prin plafonarea salariilor, determinand astfel functionarii publici sa renunte “de bunavoie la posturi”. (Romania Libera, 8 august)
Dar de ce nu ar respecta reducerea cu o zecime a bugetarilor principiile enuntate de mine? Simplu, pentru ca e anapoda. Ca sa le respecte, reducerea asta, cu toate detaliile ei, ar trebui sa fie la capatul unui proces. Or, in cazul nostru intai a fost anuntata, abrupt si imperativ, inclusiv cu numarul celor care ar trebui sa plece, iar apoi ministrilor li s-a cerut s-o fundamenteze.
Guvernul a stabilit concluzia, ipoteza urmeaza sa fie dezbatuta. A inceput cu solutia, problema va fi identificata ulterior. Desigur, spun asta pornind de la ideea ca problema e legata de o administratie care nu e motivata si profesionista.
Daca problema este in realitate alta - de exemplu, bugetul -, atunci argumentul meu nu se aplica; si nici pretentia premierului; si nici principiile de mai sus.
Sa fiu mai explicit. Genul acesta de reforma ar trebui sa inceapa cu o schimbare profunda de filozofie politica in modul in care e perceput rolul statului si privind legitimitatea folosirii banilor publici.
Statul, prin cei care-l conduc, ar trebui sa accepte ca anumite domenii in care se implica si functii pe care le indeplineste sunt in plus; ca le poate ceda comunitatilor locale, asociatilor civice, organizatiilor non-guvernamentale, pietei private, familiilor sau indivizilor. Sau poate sa le abandoneze cu totul daca erau fara prea mare rost de la bun inceput.
Dupa asta, si in completare, e nevoie de o analiza a modului in care functiile pastrate de stat pot fi organizate cat mai bine, din punctul de vedere al raportului intre importanta si eficienta lor si nivelul de cheltuieli din banul public pe care il reclama. Abia in urma, eventual si in concluzia unor astfel de pasi, s-ar decide in detaliu si o reducere a angajatilor la stat.
Sa luam ca exemplu cele doua criterii de principiu formulate chiar de premier. Motivarea celor din administratie, pentru inceput. Oamenii de acolo ar putea fi motivati (si) prin reducere de personal, daca, asa cum spuneam, aceasta e la capatul unei analize care vizeaza evaluarea lor din punctul de vedere al eficientei, si care ii poate si rasplati nu doar sanctiona.
In schimb, sa stii ca poti fi oricand dat afara, dupa criterii arbitrare, pentru ca superiorii au decis deja ca si cate posturi trebuie sa reduca, asta nu poate motiva chiar pe nimeni. Din contra. Iar daca tinem cont de alternativa pomenita mai sus, exemplul e si mai clar.
Din punctul de vedere al economiei la buget, cinci posturi platite prost fac exact la fel ca un singur post platit de cinci ori mai bine. Din punctul de vedere al motivarii, in schimb, cele doua cazuri difera radical.
Si la fel e si cu profesionalismul. Cu siguranta ca ar fi un lucru bun sa avem o administratie cat mai profesionista, nu cred ca e cineva care sa conteste asta. Dar ce legatura are asta cu reducerea ei? Daca administratia actuala este neprofesionista atunci poate fi o problema cu motivarea - si aici se aplica ce scriam mai sus - sau cu sistemul ei de recrutare.
Or, masura asta nu rezolva nimic, nu se poate profesionaliza administratia reducand pur si simplu posturi. Ar fi la fel de rezonabil sa spui ca plecand de la o turma de oi se poate obtine, prin eliminari judicioase, un armasar. Si, din nou, daca tinem caz de alternativa, exemplul devine si mai clar. Reduci salariile pana la nivelul la care angajatii la stat vor fi determinati sa plece singuri.
Isi inchipuie cineva ca vor pleca cei mai neprofesionisti dintre ei? Nu, aia sunt cei ce vor ramane.
Pe scurt, o adevarata reforma liberala ar fi cand statul si-ar reduce intai functiile, si apoi functionarii. Ca sa dispara birocratia mai intai trebuie sa dispara hartiile, si apoi birocratii.
Daca nu respecta astfel de principii, reducerea nu va insemna decat o simpla tranzactie, bugetul va obtine o suma de bani, in schimb administratia va deveni, nu stiu neaparat daca mai “supla”, dar cu siguranta ca mai nemotivata si mai neprofesionista.
