Dar mai ales se vede in serviciile medicale la fel de proaste, in perpetua criza a medicamentelor si in incapatanarea spitalelor de a face in continuare datorii.

Venit pe cai mari (asumarea raspunderii guvernului) cu avantajul economistului din afara sistemului corupt si falimentar, Nicolaescu a beneficiat la inceput de sustinerea necunoscatorilor (printre care ma numar) si a sfarsit in contestatia unanima.

Spre deosebire de alte reforme, care se pot ascunde in zona crepusculara a cifrelor si birourilor, unde lucrurile nu sunt pe intelesul si la indemana oricui, sanatatea si boala ne lovesc pe toti, fara discriminare politica.

Ghinionul lui Nicolaescu e deci ca tot romanul a dat piept cu sistemul medical si a simtit pe propria piele beneficiile reformei.

Altfel spus, aici nu merge cu ajustari din condei si explicatii savante. Minciunile sucomba la poarta spitalelor.

La doi ani de la faimoasa campanie "afara cu feudalii din sistem!", adica de la mazilirea directorilor care inglodasera spitalele in datorii si inlocuirea lor cu manageri liberalo-pesedisti, gaurile negre si-au pastrat dimensiunea, doar ca sunt tinute sub obroc si acoperite prin ordonante date pe furis.

Peste trambitata descentralizare a Casei Nationale de Asigurari se vor asterne uitarea si falimentul, in momentul in care va fi (re)trecuta in subordinea ministerului, asta de cand viziunea liberala s-a incuscrit cu cea socialista si scaunul lui Nicolaescu depinde de PSD.

La fel, compensarea pesedista cu 90% a medicamentelor face din nou cariera, constructia de spitale, anuntata cu aplomb in primele zile ale reformei, este tot in faza de viziune. Ca sa nu mai discutam despre licitatiile care n-au mai vazut lumina zilei de doi ani.

Acestea sunt insa aspectele "tehnice" ale reformei, cele concrete sunt mult mai la indemana. In spitale se vine in continuare cu punga de medicamente de acasa, prin salile de reanimare gandacii urca agale pe tuburi, la urgenta (Spitalul Universitar) carcalacii inruditi genetic cu nesimtirea umana sunt la ei acasa, iar la medicii de familie se sta la coada ca in vremurile ceausiste.

Medicamentele gratuite se epuizeaza la data fixa, culpa medicala e tot deasupra legii, iar marile programe de sanatate publica se sufoca in birocratie si interese economice. Obiectiv vorbind, situatia nu e mai rea.

E insa la fel. si tocmai asta e problema, ca, in comparatie cu maretia promisiunilor, cu vastitatea legilor si numarul banilor cheltuiti, schimbarile sunt minuscule.

Izbucnirile necontrolate, badaraniile in prime-time nu arata decat impasul in care se afla Nicolaescu, faptul ca intelege totusi ca reforma si-a dat obstescul sfarsit ca orice pacient in stomacul caruia zace uitat bisturiul de la operatie, dar se lupta sa cosmetizeze realitatea. Cu alte cuvinte, vrea sa ne convinga ca reforma a reusit si pacientul n-a murit.

Se afla insa in coma si asteapta sa fie deconectat de la aparatele de partid.