Pana la urma, zvonurile de acum cateva zile despre vanzarea Antenelor s-au dovedit nu un foc de paie, ci mocnit spre foarte mocnit. Petrisor Obae face azi in EVZ o recapitulare a situatiei dupa stirea mea corecta. Punand cap la cap ce a aflat el cu ce am aflat eu, reiese ca:
- nu se vinde nimic acum. Orizontul de asteptare care mi-a fost mie dat e “dupa prezidentialele din 2009″.
- vanzarea ar putea avea loc in transe, cum s-a intamplat in cazul Pro TV.
- RTL e cel mai activ candidat. Intalniri: cateva, la nivel de vicepresedinte de dezvoltare (la ei, la RTL).
- initiativa vine mai curand de la Permira si RTL, decat de la grupul Voiculescu, ceea ce contrazice ideea ca grupul Voiculescu ar avea nevoie de bani pentru investitii masive in media, in urmatoarele luni sau doi ani.
- valoarea de 5-600 de milioane a grupului Voiculescu e oarecum arbitrara. Ea e data in functie de valoarea de piata a grupului Mediapro, care e considerata de un miliard. Stiu ca am mentionat si eu suma asta, dar intre timp cineva mi-a facut o corectie: miliardul Pro reiese din tranzactii intre actionari (Adrian Sarbu si CME), care pot fi arbitrare, in functie de ce vor cei doi parteneri.
Ca dovada pretul aproape dublu pe care l-a obtinut Adrian Sarbu atunci cand a vandut de la 10 la 5% fata de cel obtinut pe tranzactia de la 15% la 10%, cu toate cresterile care au avut loc in Mediapro.
- principalul factor de temporizare in negocieri e chiar Dan Voiculescu, in timp ce tratativele au fost duse de Camelia Voiculescu si alti manageri din grup.
Oricum, grupul Voiculescu e “copt” pentru o tranzactie. E cel mai mare independent/autohton de pe piata. Vintu si Patriciu sunt intr-un stadiu incipient, iar ceilalti doi “mari” sunt Ringier - in esenta elvetian - si Mediapro - 95% CME, american, la televiziuni si creste la print si radiouri.
La urmatorul ordin de marime, gasesti doar grupuri straine (Edipresse, Sanoma, Burda la reviste, Lagardere si SBS pe radio si radio-TV etc.). Interesul unui cumparator de dimensiunile RTL-Bertelsmann sau Permira este controlul managerial, ceea ce inseamna peste 50 de procente.
Un fond de investitii s-ar consola mai curand cu ideea transelor de cateva procente sau a participarii minoritare, care ii asigura oricum profit. Nu e clar ce ar putea dori grupul Voiculescu de la o atare tranzactie, atata timp cat nu au nevoie de lichiditati.
P.S.: Stiu, Dan Voiculescu a anuntat ca s-a saturat si vrea sa se retraga. Insa omul nostru s-a oferit si ca ostatic, in trecut. La fel, tot zumzetul asta despre vanzarea grupului Voiculescu il aliniaza pe acesta la lumea buna a presei, in conditiile in care stim bine ca exista un cor de voci exasperate de jocurile politice pe care fostul securist le face cu institutiile lui de media.
