Cand spionii isi dau drumul la gura si vorbesc, striga, acuza, ameninta in gura mare, inseamna ca porneste un mic razboi. Cand tac si asculta, lupta e in toi. In special daca asculta telefoane. Si atunci, noi cand mai avem parte de putina liniste? Eventual, pe lumea cealalta. In Romania, urletul e mod de viata si stil de conducere.
Pietonii racnesc la soferi (pac, pac, un glonte in picior daca urla prea tare), Videanu arunca cu gunoaie dupa Chiliman, Basescu se ratoieste la jurnalisti, la moldoveni si la Tariceanu. PSD urla in pustiu iar noua ne vine uneori sa tipam pur si simplu. Urlam, deci existam.
Cu asta, veti spune, ne-am obisnuit. Dar ce i-a apucat pe spioni? Ei vorbesc rar si in soapta, umbla pe varful picioarelor si asculta. Or, tocmai aici e marea problema. Cum, pentru cine si la comanda cui asculta spionii?
Pe la inceputul lunii martie, in plin razboi cu Traian Basescu, liberalilor le-a venit inspiratia: ce-ar fi ca spionii sa nu mai asculte aiurea (de exemplu, pe Dinu Patriciu, in cazul caruia o instanta a stabilit ca l-au ascultat cam ilegal), sa nu intre pe fir cu ordin de la Cotroceni, ci sa-si completeze colectia de benzi audio-video cu voia cinstitilor politicieni din Parlament.
Mai prozaic spus, un grup de 71 de liberali au initiat si depus in Parlament, in martie 2007, un proiect de lege privind infiintarea unei asa numite Autoritati Nationale pentru Interceptarea Comunicatiilor. Scopul evident era castrarea SRI (sau ma rog, asurzirea serviciului) si dezarmarea lui Traian Basescu.
Miza, cit se poate de mare: daca Basescu mai candideaza la un mandat, chiar conteaza cine va fi stapanul interceptarilor, sa zicem, in urmatorul cincinal.
Poate ca nu va dezvalui un mare secret: in prezent, SRI este, potrivit legii, unica autoritate de interceptare, iar Traian Basescu - Dumnezeul serviciilor. Potrivit proiectului de lege, presedintele viitoarei ANIC taie si spanzura in materie de interceptari: el aproba, respinge sau distruge o interceptare fara sa mai fie obligat sa se adreseze justitiei.
Mai grav, viitorul DJ al discurilor stampilate „strict secret” va fi un robotel comandat in totalitate de politicieni. Articolul 5.
alineatul 1 din proiectul de lege spune ca „Presedintele si vicepresedintele Autoritatii sunt numiti de Senat si Camera Deputatilor in sedinta comuna pentru un mandat cu o durata de sase ani” iar Articolul 6 alineanul 1 arata ca „Propunerile de candidati pentru functia de presedinte sau vicepresedinte al Autoritatii se fac de catre Birourile Permanente ale Camerei Deputatilor si
Senatului, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele doua camere ale Parlamentului”.
Tocmai pentru ca stim bine ce le poate pielea, avem voie sa le facem parlamentarilor un proces de intentie: vor selecta cu grija un om de paie, perfect controlabil si inofensiv, care sa sa abia grija ca accidente nefericite de tipul Dinu Patriciu, Codrut Seres sau Zsolt Nagy sa nu se mai intample niciodata.
Ieri la Senat, colonelul SRI, Eugen Iorga si reprezentantul SIE, Mihai Calian, au renuntat la limbajul criptic si au spus-o nefiresc de clar: infiintarea ANCI e un pericol, un abuz legal, o aberatie institutionala. Au invocat, in esenta, lipsa unui control judecatoresc asupra mandatelor de intereceptare si dublarea unor institutii.
Adica, sustin cei doi, s-ar infiinta un nou serviciu secret la dispozitia politicienilor.
Las in grija specialistilor discutia despre legalitatea si oportunitatea infiintarii ANCI. Cine are insa nervi si curiozitate de jurist poate consulta documentul atasat, care contine observatiile Ministerului Justitiei pe marginea proiectului de lege, trimise si parlamentarilor, formulate anul trecut, sub mandatul Monicai Macovei.
In acest text incerc sa traduc vociferarile celor doi ofiteri in timpul audierilor de la Senat (iesire aprobata probabil de la Cotroceni) si mizele politice ale strigatului lor usor disperat ca vor pierde un monopol de aur: interceptarile.
In treacat fie spus, cei de la PNL si PSD (Radu Stroe si Ion Stan) din comisiile parlamentare de specialitate au reactionat cel putin bizar. S-au aratat prea putin interesati de observatiile celor doi pe marginea proiectului de lege, dar au facut, in schimb, mare caz pe seama unei declaratii aruncate peste umar de reprezentantul SRI.
Colonelul Iorga scapase urmatoarea banalitate: unele firme private efectueaza interceptari ilegale si uneori, santajeaza persoane publice. Declaratia sa a devenit un nou prilej de atac la SRI si un bun pretext pentru devierea atentiei de la un proiect de lege cel putin dubios la teme secundare: ce a pazit serviciul, de ce n-a sesizat Parchetul in cazurile de interceptari ilegale etc.
Si totusi: de ce ar fi mai important un plicticos proiect de lege cu spioni si interceptari decat retragerea de pe piata a iaurturilor Danone aromate cu dioxina, decat invazia chinezariilor cancerigene sau decat insusi Ogica, preotul Loteriei OTV care a isterizat poporul? Iata de ce: cum proiectul de lege a trecut deja de Camera Deputatilor, s-ar putea sa descoperiti, intr-o buna zi, ca vorbiti
in trei la telefonul mobil, ca o mana de functionari manevrati de politicieni trage cu urechea fara mandat de la judecator, dar va fi prea tirziu sa urlati ca va sunt incalcate brutal drepturi fundamentale. Pentru ca totul va fi perfect legal.
P.S. O discutie serioasa despre cum gestioneaza SRI interceptarile, cum le foloseste si, mai ales, cat de legal asculta telefoanele este necesara, insa pare imposibila. Politicienii cauta sa controleze si sa-si subordoneze cat mai bine serviciile secrete in loc sa le reformeze cu adevarat.
0
0
