Daca tot am citit saptamina trecuta ”Teroristul” lui Updike, m-am gindit sa ramin prin zona si sa citesc un roman care imi facea cu ochiul. Mi-a facut cu ochiul mai ales coperta a patra, de unde aflam ca Yasmina Khadra este de fapt pseudonimul cu aer suav al lui Mohammed Moulessehoul, nici mai mult nici mai putin decit fost ofiter in armata algeriana.
Omul a scris sub pseudonim feminim si si-a revendicat adevarata identitate doar dupa ce a fugit in Franta.
Scriam saptamina trecuta ca Updike a incercat sa-si inteleaga teroristul, a incercat sa ne arate cum functioneaza rotitele in creierul unui astfel de om. O miza importanta si un pariu ratat. Personajul lui Updike a iesit schematizat, putin credibil. Ei bine, ”Atentatul” reuseste sa evite acest pariu.
Mai mult roman politist decit psihologic, cartea incepe atunci cind un doctor de succes care traieste la Tel Aviv afla vestea ca sotia lui s-a aruncat in aer intr-un restaurant plin de copii care serbau o zi de nastere. Doctorul este arab dintr-o familie traditionala, care a ajuns sa implineasca visul de generatii al tribului: un chirurg in familie.
Pe linga asta, este apreciat de toata lumea pentru succesele profesionale, traieste intr-un cartier de lux, are cetatenie israeliana si cunostinte in inalta societate, il cam doare in cot de religie, iar conflictul palestinienilor cu evreii este pentru el ceva neplacut care ii furnizeaza din cind in cind mai multi pacienti decit ar fi cazul.
Despre nevasta kamikaze stim mai putine: femeie frumoasa si moderna, savureaza viata asigurata de barbat pina la un moment dat cind vrea sa serveasca Cauza. Asa ca insista sa se arunce in aer, desi sefii retelei ar fi fost de parere ca un spion cu asa legaturi in lumea buna ar fi fost mai util in viata decit carne de tun.
De ce devine frumusetea araba kamikaze? Ei bine, Khadra evita acest pariu pe care Updike l-a pierdut lamentabil. Aceasta este intrebarea care il obsedeaza pe bunul doctor: ce s-a intimplat cu nevasta mea? Si pentru a afla se intoarce in lumea din care scapase. Se intoarce in cartierele mizere unde oamenii nu se gindesc cum sa-si gaseasca un job, ci cum sa devina martiri.
Astfel, miza cartii merge spre intilnirea dintre lumea lui si lumea lor. Un conflict intre cei care vor sa traiasca cu orice pret, asa meschin si materialist, si cei care vor sa moara cu orice pret. Intilniri cu kamikaze in devenire, intilniri cu imami care ii pregatesc, intilniri cu palestinieni mindri ca un copil al lor s-a aruncat in aer. Intilniri din care bunul doctor nu mai intelege nimic.
Decaderea lui este finalul unui vis. El devine pe parcursul cartii personajul negativ. El a invatat carte, nu balmajeli islamiste. El a operat oameni in loc sa-i arunce in aer. Dar nu el este eroul neamului sau. De fapt, neamul sau nu mai este al sau. Cautind sa inteleaga ce s-a intimplat cu nevasta lui, ajunge sa nu mai inteleaga ce s-a intimplat cu el.
Totusi, de ce s-a aruncat ea in aer? Cum poate cineva sa renunte la asemenea lux, se intreaba capitanul de politie care investigheaza cazul. Ei, uite ca poate, pare a spune Khadra lasindu-ne cu misterul in brate.
Și nici nu este de mirare ca un scriitor nu mai incearca sa explice. Se intimpla, luati-o ca atare. Acum citiva ani o avocata palestiniana educata in Occident s-a aruncat in aer. Acum citeva saptamini autoritatile britanice au descoperit ca un grup de medici incercau sa arunce in aer aeroportul din Glasgow.
Atunci, de ce sa te mai miri ca un personaj fictiv cum este nevasta casnica a unui medic de succes arunca un restaurant cu copii in aer?
Ce impresioneaza la Khandra este lipsa aproape totala a judecatilor prestabilite. Pentru un algerian, lupta eroica a poporului palestinian ar fi fost bun subiect de propaganda. Nu am simtit pe nicaieri ca ar vrea sa iti bage pe git o interpretare. Romanul este minimalist prin lipsa sa de pretentii si zorzoane.
Scriitoarea (ul) iti spune: uite, un caz interesant: ea s-a aruncat in aer, el vrea sa inteleaga ce s-a intimplat, se vede cu cutare, ala spune asa, el raspunde asa, apoi merge acolo, se intoarce, mai vorbeste cu cineva si bam-bam, finalul cu gust de nisip. Gata. Intelege fiecare ce vrea.
