In prima jumatate a secolului trecut, nevoile de calcul ale comunitatii stiintifice erau satisfacute de computere analogice, foarte specializate si din ce in ce mai sofisticate.
Perfectionarea electronicii digitale a dus la abandonarea computerelor analogice in favoarea celor digitale, care transforma informatia in biti, in loc de semnale electrice sau mecanice.
Un secol de munca
Nu se poate stabili cu exactitate care a fost primul computer digital. Dispozitive importante in istoria computerelor au fost computerul Atanasoff-Berry (ABC), masinile Z ale lui Konrad Zuse,
computerul electromecanic Z3, apoi calculatorul ENIAC ce avea o arhitectura greoaie, care cerea modificari ale cablajelor la fiecare reprogramare, precum si calculatorul secret britanic Colossus, construit pe baza de lampi si programabil electronic.
Echipa de la ENIAC a dezvoltat apoi o alta arhitectura, mult mai flexibila, ce este cunoscuta sub numele de arhitectura von Neumann sau arhitectura cu program memorat. Aceasta sta la baza a aproape tuturor dispozitivelor de calcul actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.
Anii ‘70 si anii ‘80 ai secolului trecut au reprezentat momentul in care au aparut primele computere care seamana cu cele pe care le folosim azi. Acestea au fost prezentate, din punctul de vedere al importantei istorice, de site-ul PC World.
Un articol de Adrian Popa
