Nici un pas gresit, fara o buna pregatire de presa. Rompetrol, compania pe linga care ofta amanuntit primul-ministru, a devenit un detaliu kazah si tot ce va spun analizele de presa e secundar si lateral.
Ce inseamna, de fapt, ca Rompetrol e ceva in proprietatea statului kazah? Pina acum, avem doar citeva raspunsuri prostesti si basmele de capitalist sfatos, debitate de Patriciu Dinu pe la televiziuni amabile. Cheful mediatic incurajat sau arvunit de bratul lung al beneficiarului continua. Aflam ca e vorba despre o afacere de doua miliarde de dolari si ca suma ne obliga la doua cugetari adinci.
Mai intii: ce onoare pe capitalismul nostru! (cu corolarul „ne-a pus Dumnezeu mina in cap“). Si: ce-o sa faca oare dl Dinu cu atita banet? (cu subordonatele: o sa-i puna la CEC?, o sa-mi dea si mie?).
Singurul lucru care nu conteaza in aceasta afacere sint cifrele.
E complet lipsit de importanta daca Rompetrol a fost cumparata cu trei centi sau cu un trilion virgula trei centi. Conteaza consecintele. Consecintele majore, nu varianta in care „Adevarul“ va fi publicat, de acum inainte, in romana si in kazaha. Conteaza efectele asupra economiei si suveranitatii politice a statului roman.
Rompetrol a devenit proprietatea unui stat de familie, controlat de un sef de clan care pozeaza, de 16 ani, in presedinte.
Faimosul stat kazah, despre care Patriciu spune, in cursul unor frumoase sezatori tv, ca sta smirna in fata economiei de piata, arata altfel in stiri: asasinatele politice au obiceiul sa elimine adversari ai dlui presedinte, economia si mediile de informare sint impartite intre mai multe Nazarbaieve - fiice ale dlui presedinte -, iar ginerii dlui presedinte au aventuri bancare, soldate cu
asasinate misterioase, prin Austria. Asa cum a avut grija sa informeze Dinu Patriciu, Kazahstanul are, deci, reputatia unui bastion al legalitatii, in care un presedinte etern, dar timid nu s-ar atinge de un chiosc, darmite de o companie a propriei familii.
Asta stiau bine cehii cind au refuzat onoarea de a-si vedea principalul operator petrolier cumparat de KazMunaiGaz, compania care amusina o pista de intrare in Uniunea Europeana si a gasit-o, acum, prin bunavointa dlui Patriciu.
A doua calitate a oaspetelui kazah e o trasatura activa in tot fostul spatiu sovietic: suveranitatea precara. Kazahstanul suprasaturat de titei si gaz tatoneaza cu Occidentul. Nazarbaiev e primit pe covorul rosu la Washington. Insa lungimea covorului e dictata la Moscova. Rusia detine conductele prin care curge titeiul unui Kazahstan subdezvoltat.
Cine isi inchipuie un Kazahstan distant ca o Belgie n-are decit sa se uite pe harta. Va gasi acolo periferia sovietica pe care Rusia o domina si nu va ezita sa o puna la treaba.
Rompetrol e afacerea secolului din cu totul alte motive decit sugereaza varianta oficiala. Romania devine un culoar de inaintare a agendei rusesti, printr-o decizie care pune in inferioritate statul, intareste politic o oligarhie amorala si pregateste instabilitatea viitoare.
