"Mitropolitul Clujului, Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania, s-a hotarat sa candideze pentru functia de Patriarh. "Pe undeva cred ca este bine, fiindca altfel riscam sa ne trezim cu un unic candidat, lucru care ar fi daunat Bisericii, care putea fi acuzata imediat ca se comporta ca un monolit, ca o institutie fara personalitate.
De departe, Mitropolitul Bartolomeu, poreclit pe drept cuvant „Leul Ardealului”, este cea mai luminoasa figura a Sfantului Sinod. Anticomunist convins, vladica Bartolomeu a urcat impreuna cu neamul romanesc Golgota.
A condus in luna iunie 1946, pe cand era student la Cluj, greva studenteasca antirevizionista si anticomunista, dupa care a urmat un sir lung de arestari. A fost condamnat la 25 de ani de munca silnica, fiind descris de Securitate drept un apropiat al Patriarhului Justinian si „unul dintre cele mai periculoase elemente infiltrate in Patriarhie”.
A trecut prin tot sistemul concentrationar, inclusiv prin Aiud si este eliberat in 1964, odata cu amnistia tuturor detinutilor politici. Iar despre opera celui cunoscut in lumea literara dupa numele sau laic, Valerian Anania, nu mai are rost sa vorbim. Simpla mentionare a faptului ca ne-a pus la dispozitie (diortosit) o noua editie din Sfanta Scriptura spune tot.
In urma unui apel semnat de circa 100 de intelectuali, Bartolomeu Anania s-a hotarat sa intre in cursa. Cred ca a facut-o cu inima grea, pentru ca in urma cu cateva zile declara Agentiei Mediafax ca nu doreste sa candideze: „Cred ca decizia mea este una a bunului-simt: nu pleaca de pe scaunul patriarhal un nonagenar pentru ca sa vina un octogenar.
Nu ma incanta gandul de a sta pe tron vreo doi-trei ani doar pentru ca sa mor Patriarh, cu medalii post-mortem, fanfara cu tobe si salve de pusca. Nu ma intereseaza cum voi muri, ci cum voi invia.
De bine, de rau, sunt si om de litere si am simtul masurii”. Bazandu-ma pe aceasta declaratie, de-a lungul acestor zile am evitat sa aduc vorba de IPS Bartolomeu, iar de ales intre Mitropolitul Daniel si Mitropolitul Teofan nici nu este greu sa o faci. Multi, poate prea multi prieteni m-au intrebat daca s-a intamplat ceva cu mine, daca am schimbat „tabara”.
Au aparut bineinteles si speculatii, fiind dat drept vandut masoneriei, schismatic, ma rog, brasoavele dambovitene... Nu, nu m-am schimbat, dar vorba Inalt Prea Sfintitului Anania, conform fisei postului, continui sa cred ca Mitropolitul Daniel este cel mai bun. Am fost catalogat „omul lui Teodosie”, acum sunt „omul lui Daniel”. E greu de priceput ca sunt doar omul Bisericii?
De-a lungul vietii, Inaltul Bartolomeu a fost lovit de multe ori, pe nedrept. Eu l-am aparat dupa puteri si chiar am sprijinit public infiintarea Mitropoliei Clujului, din mai multe rationamente: era si este necesara o reorganizare administrativa a Bisericii si nu-mi plac linsajele publice, iar el a fost supus la asa ceva.
Ca sa fiu corect pana la capat trebuie spus ca in afara de subsemnatul si-au aratat sustinerea pentru infiintarea Mitropoliei de la Cluj Gabriel Constantinescu (directorul „Punctelor Cardinale”), publicistul crestin Razvan Codrescu, scriitorul Marcel Petrisor, poetul Demostene Andronescu si Dan Ciachir.
Observ insa cu uimire ca pe lista de sustinere, plina altfel de persoane pe care le respect enorm, apar si agramati intr-ale teologiei, vesnicii urechisti, dar si oportunisti.
Altceva ma ingrijoreaza. Faptul ca Mitropolitul Anania este aruncat in lupta de unii care vor sa-l transforme intr-un „patriarh de tranzitie”. Intr-un om manevrabil, pentru ca, dincolo de vigoarea cu care l-a inzestrat Dumnezeu, are 86 de ani. Impins de la spate de unii cotcari, care tremura, simtind ca IPS Daniel nu se joaca si vrea curatenie, reforma.
Poate abia acum putem vorbi de „conservatori” in sensul de anti-reformisti. Pentru multi, in spatele asa-zisei iubiri de traditie, de admiratie falsa fata de carturarul de la Cluj, se ascunde doar un prilej de stagnare.
Mi-a placut cand vladica Bartolomeu a anuntat ca nu este un om de culise, ci unul de baricada. Acum ramane de vazut cine vine in spatele baricadei.
