Perle de la examenul de jurnalism

Marţi, 11 septembrie 2007, 0:00

„A fost o canicula demna de Cartea Recordurilor.”„Aerele conditionate nu mai fac fata”..„Este atat de cald incat si mustele cad dezorientate pe asfalt!”„Cornetul inghetatii tinerei plictisite.”„Strandele au luate cu asalt"...

Perlele de la examenul de admitere la Facultatea de Jurnalism au fost postate pe bloguri de asistentii universitari ce au corectat lucrarile candidatilor.

FJSC. Disciplina: Creativitate si expresivitate.
Subiectul 2: Evocati o zi de canicula. Descrieti locurile, oamenii si reactiile lor, momentele semnificative.

„Nicio pasare nu mai sageteaza cerul, nicio insecta nu mai traverseaza trotuarul.”„O atmosfera desertica de savana.”

„Cautam umbra fie si la un stalp.”

„Toate mijloacele de a petrece timpul undeva la racoare sunt ocupate.”

„Zburdam ca o caprioara prin oras [...] Caprioara din mine isi cerea drepturile.”

„Calugarita cu fatza care ii radia de o lumina vioaie, era acolo ca sa aduca un pic de alinare copacilor din gradina Patriarhiei cu frunzele ingalbenite.”

„Puteam sa fiu eu nefericita rapusa de spada necrutatoare a caldurii”

„Canicula mi-a uscat copilaria si trecutul, toate amintirile.”

„Presiunea aroganta a aerului face experimente pe creierele oamenilor [...in autobuz, n.m.] Scaunele sunt lipicioase si tradeaza boli vechi. Barele ignora rugina ce le populeaza in mod parazitar si geamurile reflecta canicula dincolo de teoriile fizicii aplicate.”

[...in autobuz, un calator catre altul, n.m.] „De ce transpiri pe mine?”

„Ma gandeam sa scriu o compunere in care sa evoc o zi de canicula si sa o public pe forumul FJSC[...] Indiferent de rezultat o voi piblica.”

„Nu era din oras, deoarece avea o frunza de varza in cap, care o apara de soare.”

„Perna fosnea inbufnata [...] Erau fulgii cu care era umfluta, cei care se luau la harta. Trebuia sa transmita ca fusesera pe un gascan.”

„Nu vreau sa fiu nepoliticos, dar sa va bagati moderna cladire din sticla si aparatul de aer conditionat in fund!”

„Ridicam alternativ cate un picior.”

„Trecatorii pasesc cu o resemnare a trupului, cu un accept al talpilor luciferic condamnate, cu privirea unor bolnavi ce asteapta definitivarea diagnosticului iremediabil.”

„Temperaturile mari vor duce la subtierea stratului de ozon.”

„[Voi intra la facultate], ca, de!, doar n-am invata degeaba 4 ani de zile!”

„M-a surprins incomunicabilitatea.”

„In aceste zile toride, gandurile parca plutesc si ele ridicate de aburii caldurii, si toate se duc spre “Cuptor” de G. Bacovia.”

„Intr-o lume utopica, daca am avea toti termometre in frunte, ne-am mira de ce am vedea?”

„Mi-a sarit in fata o trupa de adolescenti, care se bucurau la maxim de ziua caniculara.”

„In statie nu erau decat doua banci de plastic, fiecare gazduind un domn.”

„Tasnitoarea avea forma partii intime a unui barbat. O fetita isi apropie gura de acel loc, bau niste ape si incepu apoi sa rada ca o hiena.”

„Tuturor ne este sete... Tuturor ne este sete de viata!”

„Ii studiez suita de dinti: unul galben, se potriveste cu sapca si ceilalti albi.”

„Creaturi desfigurate de ura nesatula a soarelui, misuna in jurul meu.”

„Am imbatranit instantaneu sub loviturile marsave ale soarelui.”

„Simteam nevoia sa intretinem raul de transpiratie cu butoaie de apa pentru a inchide butonul masinii de facut sete. N-aveam umbrela si eram asemeni unor tarani in fata armatei romane, lipsiti de mijloace de aparare.”

Mai multe pe Blogul lui Antonio Momoc

Subiect: Intr-o dimineata, paznicul de la Muzeul figurilor de ceara descopera ca a disparut statuia lui Elvis Presley. Construiti o povestire pornind de la acest fapt.

Statuieta”

„Ora doi a.m.”

„Doisprezece ore”

„Disparu-se”

„Sofa-ua”

Claxoanele imi intra in urechi, sunetele se lichefiaza.

Elvis, Elvis, Elvis ... Voiam sa fiu ca tine cand eram mic. Acum sunt batran, am ratat ocazia, tu ai murit, iar eu fumez.


Ochii negri i se maresc, tensiunea ii creste, tenul albicios i se inroseste. Pe sub mustata neagra scrontaie din dinti.

Elvis, de ce nu mai esti printre noi?

A deschis toate usile cu cheia digitala.

Paznicul s-a linistit, reintrandu-si in fire.

Frica ii cuprinsese intreg trupul.

Descuie atent usa invartind zgomotos cheia.

In sala femei si barbati, stau de vorba cu mainile ca si cum ar gesticula si privirea de sticla fixata unul la celalalt.

Parul alb mangaie fruntea plina de sudoare.

Ochii i se zbat in cap.

Pe deasupra mai avea si hainele rupte pe el.

Inspecteaza de jur imprejurul in care se afla statuia.

Lui Albert Einstein, paznicul ii facea o plecaciune, lui George Bush ii scotea limba, iar cand ajungea la Sinatra isi ducea mana la inima, pentru ca era febletea sa.

Tramvaiul 100. Calatorie insalubra pentru cei care nu au stiut sa profite de economii.

Olga poarta mereu pe dedesupturile halatelor un furou poate prea lung pentru gusturile unui individ comun.

Multe dintre vedetele autohtone ies noaptea din zonele de provenienta si incearca sa evadeze prin tot felul de siretlicuri.

Echipajele de politie rulau alarmate prin muzeu.

Televiziunile informa cu nerabdare telespectatorii.

E o liniste asurzitoare, totul e static, totul e linistit; doar din cand in cand se mai aud crengile copacilor lovindu-se de peretii reci sau pasii taraganate ale paznicului de noapte.

Omul se prabusi in pozitia culcat.

E doar paznicul, ploaia si... apasatorul sentiment ca nu mai e Elvis.

Politia a incercat sa localizeze locul.

Multe mai dispar de prin lume! Motani, dinozauri, trofeul Cupei Mondiale, copii din fata blocului, bijuterii scumpe, locomotive cu aburi din depouri...

Camerele de vedere erau moarte, ca doua cadavre.

Paznicul o ia pe femeie de mana si-i sopteste pe un ton barbatesc, usor dulceag: „Sa fugim doar noi doi si Elvis!”

Fete stoarse de plans, buze strambe de furie erau rand pe rand afisate de reporteri.

Avea parul carunt si o mustata stufoasa asezata sub nas.

Striga, iar vinisoare cand vinetii, cand cenusii ii scrijeleau gatul.

Somnul nu fusese tocmai linistit din cauza discutiilor vechilor cladiri pe care acestea obisnuiesc sa le poarte noapte de noapte.

In aceasta evolutie constanta a omenirii, omul a inceput sa prinda chip cioplit in piatra si in lemn.

Avea numai prieteni de rang inalt: Madonna, Dracula, Elvis, Adrian Nastase etc. Nu-si pierdea el vremea asa, cu oricine. [...] Statuia lui Elvis a fost gasita in casa de pe strada Zambaccian a lui Nastase, alaturi de acesta.

Nu suntem in stare sa pretuim o statuie, d-apoi un om, cu toate ca Elvis Presley ne-a rugat: „Love me tender”.

O amestecatura de zgomote alunga linistea diminetii.

Dick este caine. Si cainii nu inteleg multe lucruri. Dar David nu stia asta. Nu la doua noaptea.

Hotul a injectat eter pe gaura cheii.

Pro TV. Stiri. Mai o crima, mai un viol, ba calificari ale echipelor de fotbal, ba vreme. Chestii de se tot prezinta la stiri.

Mioara servea politistii cu cafea, tragand mereu in jos de fustita cu carouri cu care il onora pe domnul director in acea dimineata.

Lume multa, stupoare, o atmosfera tensionata din care se desprind pretutindeni chipuri ingrijorate.

Nasul acvilin da contur trasaturilor fetei. Decat ochii mari, patrunzatori, de un albastru curat poarta o taina pe care eu, desi incerc, nu o pot descifra.

Fata alba plina de broboane ce semana cu marmura unui mormant sub ploaie. Pe marmura fruntii lui scria cu riduri: „Mort de prea mult necaz”.

La un moment dat, am zarit statuia lui Brad Pit, frumos barbat.

Englezii nu sunt dispusi sa asculte glumele proaste ale europenilor.

Simte cum intra usor in panica, asa ca isi scutura corpul. [...] O tresarire brusca a catorva muschi semnala reluarea activitatilor cerebrale.

In acest moment avea tot atatea idei cat ar fi avut si o crosa de golf.

Sangele ii curge prin vene cu viteza maxima, inima parca incerca sa sara din piept, totul parca se invartea in jurul lui.

Ochii sai blonzi erau acum deznadajduiti.

„Regele rock’n’rromilor”.

„Auditand inregistrarile video...”

Paznicul, un om scund, putin redundant, cu chelie, ma priveste cu ochii mariti de anxietate.

Intreaga sa fiinta era canalizata spre acea statuie.

Tensiunea plutea in aer precum ozonul deasupra planetei Pamant.

Isi spuse ca libertatea propriului eu il indeamna sa fie la fel de special ca si acesti exponati dintr-o galerie anume, din vreun colt al planetei.

Sa fi fost acest act un sacrilegiu caritabil?

Regina Victoria imi apare in fata ochilor, cu privirea ei dura si expresiva, model pentru o generatie.

In ochii sai negrii puteai vedea focul ce ardea in interiorul inimii sale.

Prezenta sa impunatoare, prin fizicul bine definit de gogosile din tura de noapte, alaturi de chipul aspru si iritat din pricina lamelor de ras tocite, trada acum sentimente groaznice.

Cu un tremur interior si privirea tampa, dansul incepe cautari disperate.

Zambetul ludic al Emiliei care ii indulceste fiecare dimineata, nu ca ar avea curajul sa o invite vreodata la o cafea...

Fraza aceasta se invarte in jurul ideilor sale de vreo sapte ani.

Timpul pare acum derulat dupa alt ceas.

Intr-o dimineata frumoasa de vara, pe cand soarele se arata mandru de incandescenta lui iar cerul era livid, pe strada era o aglomeratie de nedeslusit pentru ca toti plecau in concediu.

Situatia era suspicioasa pentru ca in acea zi se comemora data nasterii a fostului cantaret.

Acasa isi rugase familia sa-l strige Elvis si cand nu se ducea la serviciu, obisnuia sa poarte costumul, care devenise mica lui obsesie inocenta.

Soarele harjonea pe cer.

Destinatia pe care urma sa o ia statuia era aproape greu de oprit.

Ia agenda de telefoane si cauta energie.

Un barbat inalt, bondoc... Are trasaturile fetei explozive, ochii castanii si mijiti,... barbia iesita in exterior.

In dreapta se afla statuia lui Salvador Dali, cu mustata tunsa in stil englezesc.

Festivitatea de comemorare pecetluita sub sloganul „Elvis Presley, aurora rock’n’roll-ului” n-a apucat sa vada lumina rampei in capitala britanica.

Copacii din zona iti dadeai impresia ca te afli sub hlamida ocrotitoare a unei paduri.

Seful unei benzi isi facea veacul prin zona, cunoscut ca facand parte din lumea interlopa.

Fara stirea sa picioarele, i-o luasera razna spre Cismigiu.

Se pare deci ca hotul e o hoata, persoana feminina indragostita nebuneste de imaginea nemuritorului muzicant.

Se programeaza o noapte alba, plina de evenimente, una a hotilor care vor urmarii detasarea de la locul fix a statuii ceruite.

Ma ridic din pat, ma imbrac, ma dezbrac, ma spal si ma imbrac din nou.

Alertat si fara reactie, a ramas locului pret de un minut, incapabil sa faca ceva.


...


Un individ de talia unui barbat.

Un barbat in jurul varstei de 45 de ani cu nasul coroiat tuns scurt.

Meseria lui este plina de responsabilitati, implica uneori puterea fizica si intra in limitele violentei. Numele sau de identificare este Mike.

Fata ii era spalata de un spray paralizant.

Fara sa-si dea seama face pe eroul creand o distorsiune.

In urma anchetei care este in plina desfasurare...

Se plimba usor pe langa statuie analizand-o amanuntit si foarte bine.

Conducatorul operatiunii a marturisit organelor aflate in cercetare ca dorea sa-si inceapa „cariera” in domeniul jafurilor cu ceva deosebit.

Se spune ca persoana activa atrage activitate.

Ideea de a fi acuzat de furt si inchis i se parea palpitanta de-a dreptul.

Dupa mai multe juraminte pe diferite parti ale corpului si membrii ai familiei, Nea Costica este linistit ca nu o sa fie acuzat de nimic pe nedrept.

Dar aceasta iluzie avea sa fie contrazisa si anihilata in mod crucial de pecetea neprevazutului.

Susana era tanara (24 de ani), dar in ciuda varstei, avea un aspect ciudat.

Erau doi fani, destul de inraiti, deoarece in momentul in care le-a fost extrasa statuia au reactionat destul de ciudat.

Nu am apucat sa urc scarile imensei cladiri a Muzeului din ceara, deoarece tipetele si lamentarile disperate, ale paznicului, insotite de miscari agitate de maini care-si smulgeau fire de par si de picioare tremurande, m-au facut sa raman intepenita.

Cu totii ne-am gandit sa abordam stilul vestimentar a lui Elvis, pana si profesoara de muzica s-a imbracat intr-o regina pentru ca visul acesteia era sa devina regina lui Elvis.

Am intrat si am fost indrumati prin muzeu de o matura din ceara vorbitoare.


Mai multe pe Blogul lui George Popescu