Consiliul European pentru Relatii Externe (ECFR) a fost infiintat recent de un grup de personalitati europene cu scopul de a promova o politica externa „mai coerenta si mai viguroasa” a UE astfel incat sa raspunda „incercarilor globale” tot mai numeroase.
Potrivit ultimului EuroBarometer, aproape 70% dintre cetatenii Uniunii Europene sunt favorabili unei politici externe comune a UE, in timp ce 3 din 4 cetateni europeni sprijina o politica de securitate si aparare unica.
HotNews.ro: Care au fost motivele infiintarii Consiliului European pentru Relatii Externe (ECFR)?
Nicu Popescu: Un grup de 50 personalitati europene au lansat ECFR pentru a promova o politica externa europeana mai unita, mai solidara si mai activa. Doar asa Uniunea Europeana isi poate promova interesele intr-o lume in care nu doar cooperarea, dar si confruntarile dintre state au implicatii globale.
[c:1:s]HotNews.ro: Liderii ECFR au declarat ca vor o politica externa 'mai coerenta si mai viguroasa' a UE in fata incercarilor globale crescute. Care sunt aceste incercari in viziunea ECFR?
Nicu Popescu: Prima incercare pentru UE este de ordin intern. UE sufera de un complex legat de lipsa de incredere in propriile forte, si aceasta psihologie afecteaza politica externa a Uniunii. ECFR incearca sa contribuie la scoaterea Uniunii Europene din starea auto-inspirata de criza din ultimii ani. Acest lucru se poate face doar printr-o politica externa unita.
La scara globala, fiecare dintre statele europene luate aparte sunt niste puteri de rang mediu sau state foarte mici. Statele europene sunt prea mici pentru a edifica niste relatii simetrice sau a putea influenta celelate centre de putere ca SUA, China sau Rusia.
Deci daca statele europene doresc sa se faca auzite in politica internationala de astazi acestea trebuie sa vorbeasca cu o singura voce. ECFR va cauta solutii pentru ca UE sa vorbeasca cu o singura voce in politica sa fata de Rusia, China, Afghanistan sau vecinii din sud si est.
HotNews.ro: Consiliul este alcatuit din personalitati precum Martti Ahtisaari, Giuliano Amato, Chris Patten, Emma Bonino, Jean-Luc Dehaene, JoschkaFischer sau Dominique Strauss-Kahn. Care sunt lucrurile comune care unesc niste personalitati atat de diferite?
Nicu Popescu: Aceste personalitati sunt unite de atasamentul lor pentru proiectul de integrare europeana. Proiect care a asigurat pacea in Europa si poate aduce o contributie pozitiva pacii globale.
Romania poate deveni un actor important in Moldova
HotNews.ro: Referendumurile europene din Franta si Olanda au creat un val de scepticism in tarile UE care pare sa existe si astazi. In aceasta situatie, exista sanse ca europenii sa puna la punct o politica externa comuna?
Nicu Popescu: Sigur exista. Politica externa europeana este edificata nu doar sub influenta impulsurilor sau crizelor inrterne din Uniunea Europeana. Aceasta este in mare parte rezultatul presiunilor din partea evenimentelor internationale care intr-un fel constrang UE sa adopte din ce in ce mai multe pozitii comune. O politica externa europeana nu este un moft, ci o necesitate pentru UE.
Asa a fost in timpul conflictelor din Balcani in anii 90, si asa este acum in relatiie Uniunii Europene cu vecinii sai estici sau mediteraneni. Sa luam ca exemplu relatiile dintre Uniunea Europeana si Rusia. Faptul ca Rusia a inceput sa utilieze presiunile energetice ca un instrument de politica externa, forteaza UE sa adopte o politica energetica din ce in ce mai coordonata.
Iar acest lucru, chiar daca se intampla destul de lent, parea de neimaginat acum cativa ani.
HotNews.ro: Cum credeti ca se poate rezolva problema transnistreana? Care sunt sansele Moldovei de integrare in UE?
Nicu Popescu: Solutionarea conflictului trebuie si poate fi realizata doar in baza unei Moldove europene, democratice, si prospere. Acestia sunt factorii structurali care sunt absolut indispensabili unei solutii.
Fara acesti factori, Chisinaul si Tiraspolul sigur pot semna orice tip de constitutiii sau memorandumuri comune, dar acestea nu vor rezolva problema de fond - lispa de atractivitate a Moldovei. Intr-un fel cea mai buna cale de solutionare al conflictului transnistreana este apropierea maxima de UE si implementarea reala, nu declarativa a reformelor stipulate in Planul de Actiuni Moldova-UE.
Romania trebuie sa joace un rol crucial in europenizarea Moldovei. In
acelasi timp, Romania singura nu isi poate atinge prioritatile sale in
Moldova, atat din cauza sensibilitatilor guvernului de la Chisinau, cat
si a influentei indirecte pe care o are conflictul transnistrean asupra
politicii externe moldovenesti. De aceea politica Romaniei trebuie
promovata cat mai mult in cadrul unei politici europene comune in
Moldova. Aceasta poate face Romania un actor mai influent in Moldova.
HotNews.ro: Care sunt viziunile Consiliulului in ceea ce priveste relatia cu Turcia? Sustine aderarea acesteia la UE?
Nicu Popescu: Consiliul European pentru Relatii Externe crede ca Uniunea Europeana trebuie sa-si respecte angajamentele fata de Turcia, si sa o accepte in UE daca aceasta va corespunde standardelor de aderare.
Relatiile cu Rusia si SUA sunt cruciale pentru UE
HotNews.ro: Cat de importante sunt relatiile UE cu Statele Unite si Rusia?
Nicu Popescu: Aceste state sunt absolut cruciale atat pentru viitorul Europei, cat si pentru modul cum functioneaza Uniunea Europeana.
In virtutea unor parteneriate bilaterale cu mai multe state membre, atat SUA cat si Rusia practic au devenit niste jucatori interni in UE, pentru ca unele state din uniune reprezinta punctele de vedere ale acestor mari puteri in discutiile din interiorul UE.
Si daca in relatiile cu SUA acest lucru are o istorie si o baza de valori democratice comune, ai in cazul Rusiei situatia este diferita. Imprevizibilitatea evolutiilor din Rusia, dar si proximitatea geografica dintre UE si Rusia, fac absolut urgenta o politica europeana comuna fata de aceasta.
De aceea unul din primele studii publicate de ECFR in circa doua saptamani, la care lucrez impreuna cu Mark Leonard, directorul exectiv al Consiliului, va fi consacrat relatiilor UE-Rusia. Incercam sa aratam cat de mult lipsa unei voci unice in relatiile cu Rusia submineaza eficacitatea politicii europene sii cum aceasta situatie poate fi redresata.
