Calea Mosilor Vechi este una dintre cele mai vechi strazi din Bucuresti, istoria ei incepand in urma cu mai bine de 400 de ani. In secolele XVI - XVIII aceasta era una dintre cele mai vii si animate artere ale orasului. Astazi, casele construite in secolele XIX-XX, majoritatea monumente istorice, sunt parasite si se afla intr-o stare avansata de degradare fiind in prag de colaps. Pe alocuri, imobilele vechi de peste 100 de ani au fost demolate sau s-au prabusit, locul lor fiind luate de parcari ad-hoc. Autoritatile spun ca nu au ce face deoarece casele sunt proprietate privata. In realitate insa, Primaria Capitalei nu are nici macar un inventar al acestor imobile, pentru a sti in ce stare se afla, cine sunt proprietarii si ce ar trebui facut pentru punerea lor in siguranta.

Calea MosilorFoto: Florin Balteanu

"Legea romaneasca spune foarte clar: proprietarul este cel responsabil de intretinerea proprietatii. Deci autoritatea centrala sau locala are putine posibilitati de a lua masuri, cu exceptia cladirilor monument, unde exista legislatie si unde s-ar putea interveni, daca ar exista o finantare mai mare. In principal este vorba de asigurarea finantarii pentru niste programe de sprijinire a proprietarilor de imobile degradate si de o intarire a rolului coercitiv a legii privind monumentele. Proprietarii care nu pot sa-si intretina proprietatea trebuie sanctionati, sanctiune care poate sa mearga in anumite tari mai civilizate precum Germania, pana la expropriere de utilitate publica. Nu exista un inventar al imobileleor de pe Calea Mosilor. Deocamdata inventarul este doar pe zona Centrului Istoric", a declarat arhitectul sef al capitalei, Gheorghe Patrascu, pentru HotNews.ro.

In 2012, Primaria Capitalei nu a alocat niciun ban pentru protejarea cladirilor de patrimoniu aflate in pericol de colaps. Banii de la capitolul investitii - 1,2 miliarde lei din bugetul de 3,8 miliarde lei - s-au dus pe asfaltari si proiecte noi de infrastructura: Diametrala Buzesti Berzei Uranus, Pasajul Basarab, strapungerea Doamna Ghica-Bd.Chisinau, Pasajul Pipera, Pasajul Baneasa, stadionul Lia Manoliu etc.

Potrivit Legii 422/2001 privind privind protejarea monumentelor istorice:

- Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala, turistica, urbanistica si de amenajare a teritoriului, la nivel national si local.

- Desfiintarea, distrugerea partiala sau totala, profanarea, precum si degradarea monumentelor istorice sunt interzise si se sanctioneaza conform legii.

Mosii Vechi in Istoria Bucurestiului

In urma cu peste 400 de ani, strada pe care noi astazi o numim Mosii Vechi se numea "Podul Targului de Afara". In vechime, prin pod se intelegea drumul insusi, acesta fiind acoperit cu barne din lemn. Targul din Afara era locul situat in afara hotarului orasului unde se vindeau vite si furaje - oborul. Podul Targului din Afara (Calea Mosilor) facea legatura intre Curtea Domneasca si zona centrului comercial al orasului.

Locul targului s-a mutat pe masura ce orasul s-a extins.

G.I. Ionnescu - Gion scrie in Istoria Bucurescilor ca Podul Targului de Afara a aparut cam in aceeasi perioada cu Podul Targovistei, mentionat in timpul domnitorului Serban Voda Cantacuzino (1640 - 1688). "De langa Curtile Domnesci, odata cu Podul Targovistei, a luat nascere si Podul Targului de Afara. Actele Manastirei Stelea din secolul XVI vorbesc de drumul cel mare care duce la Targul de Afara", scrie Ionnescu - Gion.

"Acest drum, mai tarziu podit, si, deci, acest pod nu incepea ca astazi (n.r. sfarsitul secolului XIX), tocmai din gura pietei, de la Bazaca, ci de sus, de pe colina, de la biserica sfantului Gheorghe - Vechiu, deoarece portiunea Calei Mosilor de astazi, cuprinsa intre Pieta Sfantului Anton si ulitele Decebal si Sfanta Vineri era ocupata de locurile de jos ale Curtii Domnesti, de Puscaria Domneasca, de gardul Viei Domnesti care suia spre strada Patria, iar mai sus, spre Nord Si Est, adica spre sfantul Gheorghe Vechiu si Baratia de mai tarziu, erau zidurile de aparare aleCurtii Vechi. (...) La doi pasi mai inainte tot spre dreapta, mergand tot spre Obor, Podul Targului de Afara trecea pe langa gardul vitelor, proprietate a manastirei Spatarului Stelea, cari au ramas multa vreme inca dupe 1600, ca si vitele domnesci, despre care ne vorbesc un document la 1740. (...) Urmandu-si firul spre Obor, Podul Targului de Afara ajungea numai decat la ulita care ducea spre Pescaria Veche, la stanga, si la alta care, pe langa rauletul Bucurescioara, ducea la dreapta spre biserica Domnitei Ancuta, adica aVergului. Ce era in secolul XVII pe portiunea de loc cuprinsa in triunghiu de Calea Mosilor, strada Decebal si Gradina Asfantului Gheorghe Nou, nu stiu. Podul targului de Afara mergea inainte si intalnea la stanga mahalaua Sibilelor, adica pe lacea de astazi Biserica Sfintilor", scrie Ionnescu - Gion in Istoria Bucurescilor.

"In 1767, Podul se intindea pana la Biserica Ceaus Precup care este una dintre bisericele Precupetii. Cand s-a podit Podul targului de Afara, nu scim. Scim insa din amanuntele ce ni se dau de Paul sin Aleppo si alti calatori ca podirea ulitelor la Iasi si Bucuresci era in fiinta in secolul al XVII. La 1972, Domnia numeste o comisie de patru boieri care sa repare cele trei mari poduri ale Capitalei: Podul Targului de Afara, Podul Mogosoaei si Podul Calicilor. Vornicia si polcovnicia de poduri da porunca inca de la 1782 ca tot mahalagiul sa mature si sa repare podul, cat tine lungimea curtei lui, iar baltoacele, unde se fac, sa le astupe cu cenuse, praf, paie si alte sfaramaturi. Mai tarziu, in 1793, Epitropia Obstiei ia sub ingrijirea sa podurile. Astazi (sf. sec XIX), lumina electrica te desemneza perfesct pe asfaltul bulevardelor vecine. Carul cu boi de la 1799, tramvaiul electric de la 1899! Si vechiul Pod al Targului de Afara va avea sa mai vada in curanda vreme si altele mai minunate. Bucuresci nu merg ci alearga pe calea Progresului. Devisa lor: tot inainte" ", se continua povestea Caii Mosilor in Istoria Bucurescilor (Ionnescu - Gion).

"Se pare ca primul obor a fost in cartierul Batiste, in apropierea scaunelor macelarilor; de aici s-a mutat spre rasarit, pe terenul unde se va ridica apoi crucea lui Mogos si biserica Oborul Vechi; iar de aici, cind orasul se va intinde din nou, se va muta si mai departe, spre nord-est, pe locul actualei Hale Obor si a parcului adiacent. Zilele de tirg erau, potrivit poruncii din 1786 a lui Mavrogheni, care nu facea decat sa constate o veche datina, martea si vinerea", scrie Costantin C. Giurescu in "Istoria Bucurestilor".

In afara acestor zile de targ aici se mai desfasura, in sambata Rusaliilor, Targul Mosilor, dedicat pomenirii mortilor. Acest targ era prilej de intalnire si distractie. "Cantau tarafurile de lautari, se auzeau cimpoiul si cavalul; jucau "calusarii", cu palariile impodobite si zdranganeii in picioare, stravechiul si impresionantul joc al calusului; se faceau hore. Erau si alte distractii; mai inainte vreme, aparea "geamalaua", un fel de momaie uriasa, inalta de vreo 5-6 metri (...). Erau apoi papusarii (...); de asemenea "ursarii" tigani, jucandu-si ursii in sunetul dairalei. Mai tarziu au aparut tot felul de "comedii" (...)", mai povesteste scriitorul Costantin C. Giurescu, in "Istoria Bucurestilor". Targul Mosisilor a fost imortalizat de acuarelele lui Amadeo Preziosi din 1867.

In 1981, Calea Mosilor intre Piata Obor si Bd. Carol este demolta si largita, se construiesc blocurile.

Viata pe Podul Targului de Afara

"Pe acest "pod" erau dusi, intr-un car cu boi si cu sentinta atarnata de gat, cei osanditi la moarte, executia prin spanzuratoare avand loc la Targul din Afara. Asa a fost purtat, in 1693, Stanciu Merisanul, care umblase dupa domnie, parand pe Brancoveanu la imparatie, la marele vizir, de unde venise insa "in obezi si in catuse" (...). Tot pe acest pod, plin de lume, erau purtati, mai mult decat prin altele, cei condamnati a fi "dati prin targ", vinovatii proveneau mai ales dintre negustorii care vindeau lipsa: brutari, macelari, carciumari etc. Cel prins "cu ocaua mica" era dezbracat pana la brau si, cu mainile legate, tras de o funie prin oras de un arnaut al spatariei, pe cand un al doilea il lovea cu o nuia peste spatem strigand in gura mare "cine o face ca dansul, ca dansul sa pliteasca"", scrie Costantin C. Giurescu, in "Istoria Bucurestilor".

"Podul era forte frecuentat, forte viu si forte comercial. In legatura cu Targul din Nauntru de langa Curtea Domneasca; in legatura cu targul de Sus, adica cu ulitele negustoresci; in legatura cu drumul Targovistei, acest Pod al targului de Afara concentra pe dansul intreaga viata a Capitalei", scrie Ionnescu - Gion in Istoria Bucurescilor.