Tema serioasa si grea din telegramele "tabloid" publicate de HotNews.ro si de alte site-uri este relatia Romaniei, prinsa in clestele Rusia - UE, cu Statele Unite. In cei trei-patru ani acoperiti de telegramele publicate vedem un Traian Basescu evident apreciat de Washington pentru loialitatea sa si mai constatam ca prietenia romano-americana costa. Merita pretul platit? Aveam de ales intre variante mai bune? Mai aflam din telegrame ca al doilea si al treilea om in stat, Tariceanu si Geoana, executau clasicul joc la doua capete sau la mai multe. In situatia Romaniei - o tara cam prost plasata pe harta - de ce n-am apela totusi la traditionala duplicitate sa iesim din impas?
Pentru inceput, cateva clarificari. Mai multi comentatori marturisesc ca se simt prost, lecturand telegramele WikiLeaks, din cauza complexului de vasali manifestat in timpul vizitelor la Ambasada SUA de oficialii romani. Acesti critici recurg la locurile comune din imaginarul politic romanesc, personajele din telegrame fiind comparate cu slugile umile de pe vremea fanariotilor. Tabloul infatisat prezinta America, alt cliseu plictisitor, drept noua Inalta Poarta iar pe oficialii romani, umilele lor slugi.
O alta categorie de comentatori - nationalistii ingusti si ultrapopulistii - se infurie ca politicienilor le-a disparut demnitatea si patriotismul, ca pieptul tricolor bombat se dezumfla la portile ambasadei Statelor Unite. Altii, indecisi si dezaxati ideologic, bat campii gratios despre superioritatea culturii ruse in fata celei americane, ca si cum despre asta discutam noi astazi.
Nu e clar ce motive de batosenie planetara avem noi, ca tara, nici ce ne tine vertical cu bicepsii incordati. Dar si aceasta este, daca vreti, tot o expresie a dublului discurs specific romanesc: ne umflam in pene, dar ne dispretuim primii; cersim atentia celor mari, dar tipam ca din gura de sarpe cand strainii spun ce avem de facut; vrem sa fie ca afara, dar taxam cu promptitudine orice "amestec in treburile interne"; facem apel la constiinta de neam si virtutile ascunse ale poporului roman, dar constatam scarbiti ca tocmai astea ne lipsesc. Altfel spus, desi nimic nu ne recomanda, tinem coada pe sus.
Demnitatea nationala, increderea si respectul celorlalti se castiga in ani si decenii, dar se pot pierde intr-o zi, dupa un gest iresponsabil, cum ar fi retragerea trupelor din Irak ca sa moara Basescu de ciuda. La scara istorica, Romania este inca in probe, atat in interiorul UE, cat si in relatia cu Statele Unite.
Pe Costi Rogozanu - neostangist cam juvenil, dispus sa fie oricand impotriva oricui e pro ceva - il enerveaza ca nu mai poti critica America fara sa te trezesti automat cu stampila anti-american, ceea ce-i un fals evident. Critica America daca ai ceva de criticat, nu pentru ca exista sau are legatura cu Basescu.
Adversarii Statelor Unite se razboiesc si cu "tabloidizarea" diplomatiei de la Washington. Constat totusi ca, din "can-can-uri" si "barfe" intelegem infinit mai multe despre Europa decat daca ne vom bate capul cu incoerenta politicii externe dusa de Bruxelles, cu oportunismul Germaniei, cinismul Frantei, cu euroscepticismul britanic sau cu vestitul cuplu de macho Berlusconi-Putin.
Plecand de la realitatea ca Romania nu prea are ce pretinde, dar poate face in schimb alegeri corecte, putem discuta pretul loialitatii lui Traian Basescu fata de Uncle Sam. Intriga, intre altele, modul in care s-a derulat achizitia avioanelor second hand F16. Cazul Teo Peter nu merita dezbatut, decat ca exemplu clasic de manipulare extrema si de exploatare a emotiilor generate de o tragedie in scopuri propagandistice si ultrapopuliste.
Stim astazi, citind telegramele Wikileaks, ca Traian Basescu era decis sa cumpere F16 mult inainte de 2007 si le promitea americanilor ca nu exista alta cale. Altfel spus, europenii nu aveau nici o sansa sa prinda ceva dintr-o afacere de 1,3 miliarde de euro si mai stim ca Tariceanu si liberalii, sustinatorii lor, se agitau degeaba. Detalii aici.
Si totusi, de ce n-ar fi avut Tariceanu si liberalii dreptatea lor? Nu era mai intelept ca Romania sa cumpere jumatate de la americani, jumatate de la europeni? Eventual sa ne facem cumparaturile exclusiv din UE? Din pacate, in materie de securitate si protectie energetica, UE nu prea are ce oferi Romaniei.
Altfel spus, daca vrea un aliat puternic in SUA si un spate pragmatic tinut in fata presiunii rusesti (prezenta in toata Europa, nu doar pe la noi), Romania trebuie sa admita ca nimic nu e gratis pe lumea asta. Nu putem pretinde de la americani totul, dar sa nu intoarcem nimic.
Asa nu merge: luati-ne voi sub scutul antiracheta, evacuati Moldova de Putin si Medvedev, investiti in politica energetica, bateti-va capul cu Nabucco si AGRI (americanii finanteaza studiul de fezabilitate pe Romania) si scapati-ne de rusi, dar nu ne cereti sa platim la timp contractul Bechtel (asa prost negociat cum a fost de guvernul Nastase), sa cumparam F16 second hand (cu perspectiva deschisa pentru F35) si eventual descurcati-va singuri in Irak ca ne-am plictisit. Noi avem micile noastre razboaie locale de dus, cu Basescu mai ales.
Aflam de la Victor Ponta ca Traian Basescu "ne-a vandut americanilor". Tradare! Pe 29 martie, liderul PSD l-a acuzat ca a vandut tara pentru a-si rezolva probleme personale: "L-am vazut pe dl Basescu ca spunea, de parca e patronul Romaniei (...) sa luam (avioane - n.r.) numai din SUA, cat este el presedinte ca sa-si rezolve el o problema personala. Cred ca un patron normal, ceea ce nu este Basescu, patron al Romaniei, ar trebui sa spuna ce e mai bine pentru Romania. Mesajul este ca oamenii au foarte mare neincredere, se uita la Basescu, au tendinta sa creada ca toti putem fi, eventual, cand ajungem intr-o pozitie importanta, la fel de ticalosi si mincinosi, la fel de dispusi sa vindem toata tara pentru interese personale".
In treacat fie spus, era bine sa-l fi consultat inainte si pe Adrian Nastase daca a avut vreun interes personal cand a vandut Petrom (resursa tarii) sau cand a negociat Bechetel (cu americanii).
Asta cu "Nu ne vindem tara" - pentru cine nu stie sau a uitat - era sloganul Romaniei lui Ion Iliescu din anii '90, pus in circulatie tocmai pentru a justifica rezistenta la reforme si la directia spre Vest. Sloganul contine un puternic mesaj anti-occidental: nu dam tarisoara pe mana strainilor, stim noi mai bine ce avem de facut cu ea. Iesirea lui Victor Ponta este un exemplu tipic de dublu discurs: se da progresist, dar gandeste la fel ca Ion Iliescu acum 20 de ani.
Un exemplu si mai interesant de dublu discurs il gasim la fostul premier, Calin Popescu Tariceanu, pomenit intr-o scrisoare pe care ambasadorul SUA la Bucuresti, Nicholas Taubam, o trimitea, prin 2007, adjunctului misiunii americane in Europa, Daniel Fried: "Este ingrijoratoare marirea influentei oligarhilor din Romania si rolul lor ca unealta a intereselor Rusesti (...) Alt semn al ambitiilor crescande ale Rusiei include si vanzarea uzinei Daewoo din Craiova. Doua companii americane, Ford si GM, sunt interesate sa cumpere compania. (...) Deripaska detine deja o uzina de aluminiu in Romania si vrea sa isi extinda prezenta in UE cumparand fabrica de la Craiova. Premierul Romaniei sustine ca nu stie nimic despre oferta, dar nu vad acest lucru ca fiind plauzibil, avand in vedere interesul sau personal puternic in aceasta afacere" Vezi aici telegrama pe larg.
Nu rezulta clar despre ce interes personal era vorba, dar se vede ca americanii erau convinsi ca Tariceanu una spune si alta face. Tot la capitoul dublu discurs, oficialii ambasadei SUA noteaza intr-o telegrama cum fostul premier se plangea ca Traian Basescu il eclipseaza total in relatia cu americanii, dar tot ei explica si de ce nu-l cred: "Tariceanu este cumva lipsit de sinceritate cand sustine ca a fost tinut in umbra referitor la summit-ul NATO, deoarece am auzit de la surse din ministerul de externe ca a fost rugat inca din toamna trecuta sa sprijine lobby-ul pentru Romania dar ca a refuzat sa se implice".
La o intalnire cu ambasadorul SUA, imediat dupa suspendarea presedintelui in aprilie 2007, premierul Tariceanu ii cerea sa nu-si mai puna ouale in acelasi cos, adica sa nu mai conteze exclusiv pe Traian Basescu: "Tariceanu si-a mai exprimat speranta ca relatia ar putea fi <
Un monument de duplicitate se dovedeste insa Mircea Geoana, pe atunci presedintele Senatului, al treilea om in stat ca importanta (al doilea dupa Constitutie): in vreme ce partidul pe care il conducea isi batea capul cu suspendarea lui Basescu, Geoana negocia de zor cu seful statului functia de premier pe 6 ani si le cerea americanilor sa-l ajute. In alta telegrama, isi oferea (americanilor!) serviciile de premier sau ministru de externe:
"Geoana a adaugat ca este de departe mai bun decat oricare alt expert in probleme de politica externa din cabinetul Tariceanu si ca doreste sa-si puna expertiza in slujba Romaniei. Geoana a spus de-a dreptul: <
Cu acesti politicieni, America va trebui sa lucreze, vrand-nevrand. Scepticilor care nu cred in atasamentul intim al americanilor fata de valori democratice eterne, complet absente sau distorsionate grav in sistemul de export rusesc, le recomand finalul telegramei trimise de Taubman la Washington, dupa suspendarea lui Basescu si asaltul oligarhilor: ”Politica din Romania nu ar trebui sa submineze interesele noastre strategice; Romanii trebuie sa joace urmand regulile democratice daca vor sa fie partenerii nostri apropiati; Romania nu poate sa stagneze sau sa dea inapoi in lupta anticoruptie si in eforturile sale de a intari legea”.
UE deja si-a pierdut rabdarea cu noi pe temele de mai sus. La randul nostru, am facut tot posibilul s-o ingrozim si exasperam (ultima aroganta le-a facut-o Severin), prin urmare nu cred ca va suferi cineva daca Romania se va prabusi vreodata la loc in sfera de influenta a Rusiei, curtata altfel intens de Merkel, Sarkozy sau Berlusconi.
Prin urmare, ne place sau nu, asta era realitatea in 2007, asa aratau in ochii americanilor cei mai puternici oameni din Romania, asa se facea politica externa si geopolitica. Traian Basescu (presedinte), Calin Popescu Tariceanu (premier si lider PNL) si Mircea Geoana (lider PSD si presedinte al Senatului) reuseau sa-i convinga pe oficiali, sa-i puna pe ganduri sau sa se faca de ras. In telegramele ambasadei americane la Bucuresti, loialitatea si dublul discurs romanesc au un nume si reprezinta varful ierahiei politice. WikiLeaks Romania inseamna, deocamdata, cateva personaje predictibile si o multime de imprevizibili (wobbly), din care unii mai periculosi, alti mai inofesivi si aproape comici.
P.S. Emil Boc lipsese semnificativ si din telegramele WikiLeaks
1
46
