De ce nu se pronunta intelectualii romani pe teme mari, de societate, cu impact major, cum ar fi scandalul Wikileaks sau legea educatiei sau modul in care guvernul gestioneaza criza economica? Scriitorul si eseistul Andrei Plesu raspunde, intr-un interviu HotNews.ro-RFI realizat de Dan Tapalaga, la intrebari pe teme actuale prea putin dezbatute de intelectuali in spatiul public, dar si pe alte teme politice la zi. Iata o selectie din cele mai interesante raspunsuri:

Andrei Plesu in studioul HotNews.roFoto: Hotnews

• Despre Wikileaks: Nu vreau sa fac teorii conspirationiste, dar in general, cand documente de acest tip si in aceasta cantitate ies la suprafata, nu poate fi vorba de un nebunatic jucaus.
• Despre Guvernul Boc si criza: Exista un fel de echivoc, un fel de flexibilitate exagerata a unor anumite decizii, care azi sunt intr-un fel si maine altfel
• Despre Traian Basescu:  Printr-o anumita neglijenta a spontaneitatii, el a instituit un tip de tensiune publica, de natura sa otraveasca orice episod al vietii noastre politice
• "Domnul Ponta nu are proprietatea cuvintelor. Foloseste si cuvantul "dracu" intr-un fel in care nu coincide cu fisa postului, foloseste si cuvantul "legionar" ca pe o eticheta utilizata in anii '50 in Romania. Dumnealui e tanar si cu o mentalitate senila
• "Eu nu stiu cine este domnul Antonescu. E un baiat flexibil, maleabil. Nu am auzit de la el nimic consistent in materie de constructie politica"

Asculta integral interviul cu Andrei Plesu

Descarca fisierul audio in format MP3

Citeste cele mai interesante declaratii facute de Andrei Plesu la Discutia de Luni:

• Pentru foarte multi gazetari, interlocutorul este o materie prima, nu e o persoana. Nu e o persoana pe care sa vrei sa o identifici, sa o plapezi, sa o intelegi. Nu, e materie prima pentru un program propriu. Tu ai o anumita idee, tu ai o anumita teza si atunci oricine vine devine material ilustrativ pentru propriul tau proiect. Asta vad la televiziuni. Vad emisiuni in care e clar, in care moderatorul are el un program politic sau o idee sau o optiune si invita si vreo cinci insi cu conditia sa-l confirme. Daca nu-l confirma, o incaseaza.
• Plesu despre Wikileaks: Am vazut si eu cu oarecare stupoare ce a inceput sa iasa in presa. Acum, ca in codul diplomatic exista si astfel de alunecari de picior, nu ma mira. (...) Diplomatii nostri erau educati sa fie mai staif un pic si nu-si ingaduiau glumite si libertati pe care oameni din tari cu alta anvergura si cu experienta liberatatii mai mari vad ca si le permit. Nu prea mergea sa faci glumite. 
• Pe de alta parte, cred ca s-a umflat foarte mult subiectul. N-am aflat lucruri spectaculoase de acolo, am aflat mai curand lucruri picante. Pe de alta parte, comentatorii trag spre procedura mai mult decat spre tema. In loc sa aprofundeze acele episoade, care ar putea fi hermeneutic interesante, vin si intreaba: cum a fost posibil asa ceva?
  
• Asta se intampla si la noi, cand au fost publicate stenogramele cu Vantu, mai toata lumea vorbea nu despre ce contineau ele, ci despre felul in care, in mod nedemocratic, ele au fost facute publice. Asta e un fel de a muta spotul pe alta problema decat cea esentiala.
• Ideea ca jurnalismul consta in mari lovituri de genul asta e o idee pernicioasa si n-ar trebui incurajata. Sigur ca orice gazetar, daca are in mana ceva neobisnuit, se bucura sa poata valorifica acest lucru, in limite, totusi, responsabile. Eu cred ca a arunca pe piata fara discernamant orice, numai ca stii ca asta o sa te puna pe prima pagina, este o manevra adolescentina mai curand decat matura, si nu mi se pare un model de urmat.
  
• Nu vreau sa fac teorii conspirationiste, dar in general, cand documente de acest tip si in aceasta cantitate ies la suprafata, nu poate fi vorba de un nebunatic jucaus. Trebuie sa fie macar o complicitate a detinatorilor de informatie, a unora din ei, trebuie sa fie cine stie ce tensiuni intestine in aceasta lume. Dar nu pot crede ca orice nebun, sau orice experimentator sturlubatic poate sa-si permita sa puna pe piata asemenea lucruri fara sa fie intr-o retea. 
• Vor fi folosite unele pasaje din aceste documente in eu stiu ce dispute locale, dar nu cred ca vor fi efecte de anvergura. Aceste scapari de informatii sunt posibile din mai multe motive, aici e vorba de o intentie. 
• Eu pot sa va spun cu titlu de amuzament ca, in tari ca Romania, uneori ele se petrec fie din cauza unor defectiuni tehnice, fie din cauza unor neglijente oarecare. Cand eram la MAE, mi s-a instalat un telefon special, cu circuit inchis, unde, ca sa poti vorbi, ca sa nu mai auda nimeni nimic, trebuia sa apesi pe un buton, pe care scria SECURE (n.r. pronuntat ca in engleza). Vorbeam, imi aduc aminte, odata, ca vorbeam cu ministrul de atunci de interne, Dejeu, suntem in 1998, care imi spunea: dom' ministru, acu apasam pe SECURE (n.r. pronuntat ca in romana). Telefonul ala era presupus sa nu aiba decat acest circuit inchis. Ei bine, pe acest telefon a sunat odata cineva, eram in biroul meu, si vocea pe care am auzit-o era o voce de tipul asta: alo, Marilena? Nici n-am stiut cum sa reactionez, am zis: aici e ministerul de externe. Zice: a, pardon, greseala, si a inchis. Prin urmare, la noi lucrurile astea ar avea un aspect mult mai caragialesc, mai simpatic, mai bonom. 
• Pot sa va mai spun tot ca anecdota, a fost un moment cand ne pregateam sa intram in NATO, cand ni s-a cerut ca in tarile NATO sa desfiintam camerele din ambasade care au o instalatie de izolare speciale. Adica, daca vrei sa discuti ceva care nu trebuie sa fie auzit, te duci intr-o camera anume, unde stii ca esti izolat fonic. Ei, bine, am avut probleme sa decidem asta, pentru ca am descoperit cu acest prilej ca, de obiecei, aceste camere, erau camere in care se tineau borcanele cu muraturi ale tuturor membrilor ambasadei si ca oameni erau incomodati de faptul ca acuma, brusc, nu mai au un loc de depozit. Cum sa spun, Wikileaks in Balcani e ceva mult mai distractiv.
  

• Despre criza si Guvernul Boc. Eu nu ma pricep la lucrurile astea si ar fi o impertinenta din partea mea sa spun ce-i bine si rau in zona asta. Ce cred ca spectator, dar si ca patit in multe domenii, este ca orientarea strategica globala e corecta. Ca, intr-o perioada de criza, trebuie sa faci lucruri, din astea, foarte antipatice, foarte dure. Cred ca trecuta aceasta strategie in practica imediata legislativa, in proceduri, acolo se intampla nereguli, in sensul ca nu se gasesc intotdeauna solutiile cele mai adecvate, nu se gaseste modul de a le comunica cel mai adecvat. Si, in general, exista un fel de echivoc, un fel de flexibilitate exagerata a unor anumite decizii, care azi sunt intr-un fel si maine altfel, care dau o senzatie de nesiguranta. 
• Despre "intelectualii lui Basescu". Nici Liiceanu, nici Cartarescu, nici Patapievici, nici eu nu ne-am nascut in 2005. N-am aparut pe scena prin Traian Basescu. Si speram sa ramanem pe scena si dupa ce Traian Basescu nu o sa mai fie presedinte. Ideea ca destinele noastre sunt niste orbite in jurul lui Traian Basescu e comica. Noi putem sa avem o anumita adeziune la un moment dat la un anumit om si la o anumita politica, putem sa ne razgandim. 
• Am vazut de curand ca Liiceanu a facut o declaratie de stupoare in fata unei fraze din Traian Basescu, ca primii zece ai lui Ceausescu au fost buni. Foarte ciudata, inexplicabila, de neinteles. Ideea era cat e bine sa stai ca presedinte in functia suprema, si ca doua mandate sunt destule. Atunci el a spus: da, daca Ceausescu statea numai primii zece ani era bine. O gafa! O gafa! Cum sa fie bine? Cine a trait perioada aia stie foarte bine ca primii zece ani au fost ani and s-a manifestat din plin delirul ceausist al administatiei comuniste. Respectiv, sunt anii cand au aparut tezele din iulie, care au fost un sut in gura culturii autohtone, perioada cand avortul a fost interzis ceea ce a provocat victime, perioada in care micul experiment cu mandatarii a fost suspendat si s-a revenit la rigorile economiei planificate. N-a fost nimic pozitiv in acei ani. A fost mult mai rau dupa, dar asta nu-i un mod de a stabili calitatea unei guvernari. 
• Despre Traian Basescu: Mi se pare ca bilantul pe care-l are, dupa un mandat si jumatate, nu este la nivelul promisiunii initiale. A avut si ghinion, a picat pe o perioada de criza. Pana la urma, ceea ce-i reprosez este ca n-a facut corp comun cu silueta exacta a pozitiei lui. Pozitia lui implica un anumit stil, implica o anumita strategie, implica intretinerea unei atmosfere de constructie si de consens. Printr-o anumita neglijenta a spontaneitatii, el a instituit un tip de tensiune publica, de natura sa otraveasca orice episod al vietii noastre politice. 
• Tipul asta de a vorbi a lui Victor Ponta este de un nivel care nu poate fi clasat. Daca reactia la Traian Basescu se pune in termenii astia (n.r. Dracu), n-ai cum sa nu treci de partea lui Traian Basescu. Parerea mea este ca el a castigat al doilea mandat cu ajutorul gazetarilor si posturilor de televiziune care l-au bombanit atat de arbitrar, atat de isteric, atat de disciplinat, incat automat au creat un fel de simpatie pentru cel care aparea mereu in postura de rau absolut. Basescu a castigat alegerile la al doilea mandat cu sprijinul oponentilor lui. Ar mai castiga si un al treilea mandat, daca domnul Ponta se joaca de-a basmul romanesc in termenii astia. 
• Mi-e greu sa cred ca, dupa ce va pleca de la presedintie, va disparea pe o plaja cu o undita. Mi-e greu sa cred asta, e un om care s-a invatat cu jocul politic, care are un anumit instinct politic si nu cred ca se va multumi sa stea pe margine. In ce fel va participa mai departe, mi-e greu sa spun. 
• Despre Opozitie si liderii ei. Este un fel bezmetic de a focaliza intreaga problematica a tarii pe un singur om. Politicienii nostri la ora asta nu cauta solutii functionale. Cauta solutii electorale. Este principala fisura a vietii noastre politice. Ai senzatia ca nimeni nu se gandeste la criza, si ca toti se gandesc cum s-o utilizeze ca sa-si realizeze programul politic. Si programul politic al multora pare sa fie strict debarcarea lui Traian Basescu, cu vesnica teorie a dictaturii, care e comica. 
• Era un raport la sfarsitul unei calatorii pe mare, pe care orice capitan de vas trebuia sa-l livreze, absolut nesemnificativ din punctul de vedere al politiei politice. Adica nu se putea extrage nimic care sa devina o acuzatie ca el ar fi spus lucruri care sa puna in pericol libertatea etc. Era ceva care semna foarte mult cu stilul lui, ceva de genul: ma plictiseste ca trebuie sa spun chestia asta, un conflict de pe vas intre doi marinari (...)
  

• Crin Antronescu vorbind despre superficialitate e o fabula in sine. Daca el crede ca problema Romaniei s-a nascut din cauza comportamentului meu public inseamna ca are un somn usor. Trebuia sa se apere intr-un fel sau altul. Sau sa nu se apere. In privinta asta, Ponta a avut mai mult tact. Parerea mea este ca, daca nu ne place Traian Basescu, atunci trebuie sa ne intereseze ce alternativa exista. Daca cei care sunt in opozitie cu Traian Basescu au anvergura, forta de convingere, imaginatia politica, competenta tehnica sa vina cu o solutie. Dupa parerea mea nu o au si asta este drama alegerilor viitoare. Cand nu va mai candida, va fi bifata problema Traian Basescu, dar atunci va trebui sa vina pe scena cineva care sa faca mai bine. Cu ce se vede acum pe scena, eu nu am sentimentul ca perspectiva asta este foarte incurajatoare. 
• Ideea domnului Antonescu ca eu sunt vinovat ca am fost cinci luni coleg de serviciu cu Elena Udrea e copilareasca. Pai domnul Antonescu ba se pupa cu Geoana, ba nu se mai pupa. Ba se imprieteneste cu Ponta, ba se dezprieteneste. Eu nu stiu cine este domnul Antonescu. E un baiat flexibil, maleabil. Nu am auzit de la el nimic consistent in materie de constructie politica (...) Lumea l-a apreciat si pe Vadim Tudor, si pe Becali, o sa-l aprecieze si pe Dan Diaconescu. Daca ne luam dupa procentele astea, ne retragem la munte.
• Partide temeinic reformate ar fi utile. Eu mi-am facut iluzia ca da, cand am vazut unii tineri intelectuali dispusi sa intre direct in viata de partid. Cand constat ce se intampla, imi pierd aceasta speranta. Fie ei sunt prost primiti, fie ei insisi n-au gasit strategia adecvata pentru un proiect de perspectiva. Ma gandesc la tinerii care au intrat in PDL, de pilda, Sever Voinescu, Cristi Preda, Baconschi... Toti oameni cu mari calitati de la care eu astept in continuare mari performante politice. Cu conditia sa fie auziti de cine trebuie si ei insisi sa nu se lase contaminati de un sistem foarte insidios. Sper ca ideile lor sa aiba o anumita receptie in partid. Dar e nevoie si din partea lor de un efort tactic mai nuantat.
  
• Mi-as dori ca un om ca Baconschi sa ajunga in prim-plan. O schimbare de melodie, de stilistica, de prestigiu intelectual nu poate decat sa fie benefica. Am insa dubii ca electoratul roman este copt pentru a asuma acest tip uman. Mi-as ingadui sa-i sugerez sa nu-si faca iluzii ca va fi primit cu imbratisari calde. Are o cursa grea e facut. Trebuie s-o faca pana la capat, dar fara iluzii. Cu un realism si un dozaj al propriilor gesturi si afirmatii care sa il duca inainte pe un drum extrem de greu.
• Nu cred ca PDL va sfarsi ca PNTCD pentru ca motivele pentru care PNTCD-ul a disparut de pe scena politica sunt de alt tip, iar in PDL exista totusi politicieni de vocatie. Ca au cazut in sondaje era fatal, dar eu totusi cred ca nu vor disparea si ca fenomene de dezechilibru vor avea loc si in PSD si in PNL. Eu nu cred ca PSD-ul se va resemna cu Ponta la varf. Nici nu inteleg cum, un partid cu experienta politica si cu oameni profilati de multa vreme pe scena publica, a acceptat solutia asta. Nu pentru ca domnul Ponta ar fi lipsit total de orice fel de calitati, dar pentru ca el e departe de a satura exigentele pozitiei pe care se afla. PSD-ul a facut mereu aceasta experienta sa duca la varf oameni, si Geoana este un exemplu, care nu erau de formatul necesar pentru un partid cu aceste ambitii.
• Domnul Ponta nu are proprietatea cuvintelor. Foloseste si cuvantul "dracu" intr-un fel in care nu coincide cu fisa postului, foloseste si cuvantul "legionar" asa, ca pe o eticheta utilizata in anii '50 in Romania. Dumnealui e tanar si cu o mentalitate senila. El are un limbaj care mergea cu Che Guevara. El crede ca poti sa faci cariera politica intr-o fosta tara comunista imbracand tricoul Che Guevara. Au inceput sa oboseasca sa-l poarte chiar si vechii lui adepti din occident.
• In Romania de traditie comunista, termenul legionar este cel mai usor de utilizat ca eticheta infamanta. Legionar a devenit sinonim cu deraiant, fanatic, extremist si asa mai departe. Astea sunt mici jocuri retorice, iresponsabile. Daca e vorba de legionarism, eu spun ca pana si legionarismul, in loc sa fie stigmatizat prin aceasta folosire facila a lui, te miri cand si de ce, pana si el iese mai important decat e in realitate. 
• In realitate, nu-i port pica domnului Antonescu si nu ma raportez la el ca la un adversar personal. Are un suras catre el insusi care omeneste ma intriga. Mie imi sunt suspecti oamenii care au o foarte buna parere despre ei si care sunt mereu multumiti de ei. Mi se pare ca ceva nu e in regula. Un om adevarat mai are niste cearcane, niste dubii, are melancoliile lui. El are mereu ceva triumfal... 
• Daca as fi tanar nu prea m-as descurca. Eu nu am abilitatile si postura multor tineri de azi care pentru a reusi trebuie sa aiba un anumit stil de munca, o anumita mentalitate, anumite dexteritati. Nu cred ca m-as fi decis totusi sa plec, pentru ca sunt in asemenea masura legat de limba romana si de ambianta in care m-am format incat imi spun mereu ca asta e locul meu, fatalmente vorbind, si ca trebuie sa onorez aceasta provocare.

• Cu exceptia lui Ionesco si Cioran, oameni ca Antohi, Tismaneanu sau Alexandrescu sunt mai aproape de modelul omului de stiinta. Sunt niste universitari cu dexteritati precise, cu o specialitate care tine oriunde. Eu nu ma simt un om de stiinta. Ma socotesc in buna masura un scriitor. Sunt foarte legat de expresia in romaneste si nu as putea sa fac acelasi tip de traseu. Cu observatia ca si Sorin Alexandrescu si Antohie si Tismaneanu constat ca cocheteaza mereu cu Romania, daca nu chiar revin pentru a se instala in Romania. Insemana ca e aici un microb mai tare decat alte argumente.
• Pentru mine, disparitia de pe agenda publica a dezbaterii despre comunism si colaborare nu este un eveniment pozitiv. Cu atat mai mult cu cat, atunci cand totusi problema este pe agenda, apar voci noi care in loc sa dezbata subiectul, se situeaza mai degraba nostalgic. A aparut ideea ca comunismul este prea aspru judecat si ca trebuie sa revenim la un fel de blandete a interpretarii, sa vedem ce farmece, ce lucruri bune a produs el si sa nu ne concentram pe partea lui malefica. Se poate vorbi echilibrat despre comunism, dar nu pentru a-l reabilita. Trebuie sa fim dispusi la toleranta, la o anumita intelegere, dar nu sa trecem cu buretele peste ceea ce a fost asasin in functionarea acestui sistem.
• Capitalismul este un sistem care traieste din crize si reveniri din criza. Comunismul este un sistem care traieste in criza si care, pana la urma, dispare din cauza ca criza asta devine nefunctionala. Daca nu tii minte diferenta asta, poti sa bati campii oricat. As institui o saptamana pe an de viata de tip comunist in fiecare tara nostalgica sau as trimite in vacanta obligatorie in Coreea de Nord, in Cuba, sa stea putin pe acolo si sa revina cu aceleasi ganduri tandre. 
• Ideea asta ca intelectualul este un fel de ghiseu si ca-i trec prin fata diverse persoane cu diverse probleme si el da raspunsuri la fiecare. Nu am timp sa inghit toata informatia necesara. Nu stiu detaliul acestei legi a educatiei. Desi am vazut dezbateri in care doamna Andronescu si domnul Funeriu isi opun unul altuia proiectele. As fi vrut sa vad emisiuni de televiziune in care lucrurile astea sa se analizeze in asa fel incat eu la finalul emisiunii sa fiu informat, fara partizanat, asupra substantei propriu-zise a acestei legi. Totul incepe de la scandal in sus. Cand oamenii vin in studio sa discute legea, ei vin deja sa se certe, nu vin sa ma lamureasca pe mine.
• Pe mine ma deranjeaza cand suntem judecati ca generatie. Am senzatia, uneori, ca sunt prea usor masificabili. Au aparut tipuri care seamana intre ele: tipul baiatului de firma, tipul baiatului de divertisment... E un risc de standardizare care este nascut in jurul axului cariera. As vrea sa-i vad loviti de gratuitate pe mai multi, dar stiu ca lumea de azi e dura si ca daca te lasi lovit de gratuitate risti sa pierzi trenul.
• Ce dictatura sa fie acum? Am vazut o emisiune cu un domn moderator, unul nou, care invitase opinii pro si contra despre comunism si tindea sa creeze opinia ca, in fond, era mai bine atunci. Nimeni nu i-a spus: "Bine. Era mai bine, dar sa stii ca matale nu existai in postura asta pe vremea aia. Nu faceai emisiuni ca asta". Nu dadea nimeni de pamant cu presedintele de dimineata pana seara, cum se intampla acuma. O dictatura in care opozitia vorbeste despre Basescu cum vorbeste e o dictatura de carton. Ne jucam cu cuvintele, cu realitatile. Nu e deajuns ca un om sa se uite urat la tine ca sa zici ca e un dictator. Cam asta se intampla. Nu le-as dori celor care folosesc atat de usor acest termen sa afle cu adevarat ce inseamna dictatura.​