Eu am un copil de un an si pot sa ma intorc la munca. Pentru mine nu e asa o tragedie (...). Sunt mama singura, nu am alta optiune decat munca si veniturile mele. Nu am parinti, frati, surori, unchi, matusi disponibili sa faca babysitting. Repet, eu sunt intr-o situatie fericita, copilul meu deja merge singur, mananca singur, e sanatos si eu voi gasi solutii. Voi supravietui vazandu-l numai 2 ore seara si o ora dimineata si in weekend, el va creste cum am crescut si noi cu cheia de gat. Numai ca social si moral nu este corect ceea ce se intampla.