Bicicletele constituie o alternativa de transport in orase. Nu polueaza. Cateodata costa la fel de mult ca o rabla. Mai multe rable chiar. Nu cauzeaza ambuteiaje. Nu contamineaza solul cu uleiul aruncat. Lupta impotriva obezitatii si ne protejeaza de bolile de inima. Si as mai putea sa continuu.
De mult imi doresc o bicicleta. Dar una chiar buna. Iar asta ma costa. Ca nu vreau sa aud tot felul de zgomote dupa o luna, vreau sa ma duc si in afara orasului cu ea si vreau sa si pot sa am incredere in constructie. Dar niciodata nu m-a lasat inima sa dau o mie sau mai multe mii de euro pe asa ceva.
Si aici ar putea sa intervina Ministerul Mediului. Daca tot are mediu in nume. Mi-as lua si eu o rabla, ca tot romanul, cu cinci milioane, as elibera si o parcare in fata blocului si mi-as si lua bicicleta mult ravnita. In schimb, as promite sa merg doar pe drumurile marcate, sa fiu un cetatean model, sa nu-mi vand bicicleta dupa o luna pentru profit si sa nu fac afacere din “Programul Rabla”.
Si poate asa ar aparea o alta cultura in Bucuresti. Ar aparea mai multi care s-ar bucura de soare in drum spre serviciu. Poate, in timp, am avea si aer. Si poate ca ar aparea si mai multi producatori autohtoni de biciclete. Ca in anuntul asta, care s-a dovedit a fi o farsa de 1 aprilie, din pacate.
Vreau “Programul Rabla” pentru biciclete. E un fair deal. Nu?
0
1
