O parte din locuitorii Freiburgului, orasul care l-a infiat pe doctorul Mitrohin acum peste 30 de ani, experimenteaza viata fara masina. In Vauban, un cartier aflat la buza muntelui, masinile au fost interzise. Nu, nu de primarie. Cei care locuiesc acolo au decis ca in locul sunetului motoarelor prefera sa auda rasetele copiilor si ciripitul pasarelelor. Pe locul unde la Vauban nemtii exprimenteaza astazi traiul verde, pana in 1993 s-a aflat o fosta baza a armatei naziste ocupata de armata franceza la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Gandit ca o cazarma, spatial nu prevedea garaje pentru masini private iar drumurile erau practic niste alei inguste intre baraci.

Cladirile care au inlocuit baracile au cate 3-5 etaje si au fost proiectate sa fie eficiente energetic prin diminuarea pierderilor de caldura.

“La inceput, dupa ce armata franceza a plecat, primaria din Freiburg a vrut doar sa construiasca aici un cartier urban normal", spune Thomas Fabian, responsabil al proiectului Vauban in cadrul primariei din Freiburg.

In 1993, Consiliul local a stabilit cadrul oficial si a lansat o competitie pentru proiectul architectonic al zonei care masura 41 de hectare. Prima constructie a fost ridicata in 1997. Insa intre 1994 si 1995 Consiliul a oferit cetatenilor ocazia sa participe la acest process si astfel s-a creat ceea ce azi se numeste „Vauban Forum“. Prin acest forum, locuitorii au putut introduce aspecte ecologice in planul initial. Astfel, in cele din urma, in cooperare cu municipalitatea, Vauban a devenit mai degraba un cartier ecologic.

70 de procente din cei peste 5.500 de locuitori ai Vaubanului nu detin masini. Cei mai multi dintre acestia au avut desigur macar o masina dar si le-au vandut . Cei care nu au putut sa renunte isi lasa masinile pentru 20 de euro pe luna in doua garaje publice imense care se afla la iesirea din cartier.

Casele de aici au fost in asa fel construite incat intre blocuri nu exista decat locuri de joaca pentru copii si piste pentru biciclete.

O infrastructura buna pentru familii cu copii

Case cu panouri solare
Case cu panouri solare
Foto: HotNews.ro
Unul dintre primii locuitori din Vauban este arhitectul Hermann Binkert. In anul 2000 impreuna cu inca 10 familii Binkert a cumparat o bucata de pamant de la primarie pentru a construi casa in care locuieste acum.

“Ne-am mutat aici pentru ca exista o infrastructura foarte buna pentru familii: crese, gradinite, scoli. In 10 minute suntem in oras cu tramvaiul sau cu bicicleta iar in acelasi timp suntem aproape de padure, putem merge in natura. Eu ma duc cu bicicleta la serviciu sau cu tramvaiul, dar in principal cu bicicleta. Sunt foarte putine masini pe strada, probabil una sau doua masini. De aceea pentru copii este foarte bine. Se pot juca fara grija afara in strada. Noi putem ramane aici sus iar copiii se joaca jos, in strada.” Pentru drumuri lungi ca cele la supermarketuri sau in excursii la ski mai multe familii cumpara o masina sau inchiriaza una.

Insa nu putini dintre cei care s-au mutat initial aici au plecat destul de repede. Este greu sa te dezobisnuiesti de confortul pe care il ofera masina spune Hermann Binkert. “Nu oricine se poate lipsi de masina cand trebuie sa mearga mult in fiecare zi. In plus, unii vor sa aiba gradini mai mari. Vedeti, aici locul este ceva mai ingust.”

  • Cu masina insa, e o  poveste mai aparte. De la un mijloc rapid de deplasare, de la un obiect util si atat, in peste o suta de ani de istorie, autoturismul a devenit un simbol al puterii. Cei mai multi au fost sedusi de status simbolul pe care posesia unui atoturism (cu cat mai scump si cu cat mai de “marca” cu atat mai bine) il aduce cu sine, spune  doctorul si sculptorul Georg Mitrohin care locuieste in Freiburg, un oras de munte din sud-vestul Germaniei aflat la granita cu Franta si Elvetia.
  • Existenta automobilului a schimbat intreaga existenta a omului care l-a idealizat. Automobilul ca “status symbol”  este folosit in Germania mai putin, dar mult mai mult in Romania zilelor noastre, spune dr. Mitrohin. “Este dovada de putere, de succes in viata, un simbl al fericirii. Evident, nimic din toate acestea nu reprezinta o realitate. Vorbim aici despre o inchipuire care este valoroasa doar in momentul in care si ceilalti cred in ea asa cum crezi si tu. In momentul in care ceilalti oameni o dispretuiesc inseamna ca te-ai pacalit, ca ai investit o multime de bani degeaba, pentru ca acest “status symbol” nu iti foloseste la nimic. Oamenii incep sa isi dau seama ca autoturismul este numai un obiect de care te folosesti si a carui existenta este limitata, la scara istoriei.

Investitiile primariei in infrastructura: 95 de milioane de Euro

Raiul biciclistilor
Raiul biciclistilor
Foto: HotNews.ro
Insa cei ca arhitectul Binkert nu au gasit in Vauban teren viran sau strazi prafuite. Inainte ca oamenii sa isi construiasca locuintele, primaria din Freiburg a investit in infrastructura necesara unui trai decent.

“Masurile de dezvoltare din Vauban facute de primarie se vor ridica la sfarsitul anului 2009 la 95.000.000 Euro, spune Thomas Fabian de la Primaria din Freiburg. Deficitul va fi probabil 1.500.000 Euro. Cei 95.000.000 includ cele 40 de milioane de marci germane platite de noi pentru cumpararea terenului la momentul respectiv, lucrarile de renovare, strazile, linia de tramvai, scolile primare, sala de sport, gradinite, crese, locuri de joaca pentru copii si spatii verzi. Si statul Baden Württemberg a investit circa 10 milioane de marci germane. Apoi, investitiile au fost recuperate prin vinderea bucatilor de teren locuitorilor care au dorit sa se mute acolo.

Case pasive sunt case care isi produc singure energia de care au nevoie. Cum spuneam, eficienta energetica este cuvantul de ordine in Vauban. Peretii caselor sunt izolati temeinic, energia electrica se obtine cu panouri solare sau celule voltaice iar iarna, aerul cald se recircula cu ajutorul unor instalatii. In plus, oamenii strang in cisterne apa de ploaie pe care o folosesc la spalat.

Incalzire cu rumegus

Cu exceptia “caselor pasive” (care isi produc singure energia) toate cladirile sunt conectate la o centrala de incalzire care functioneaza pe baza de rumegus. “Casele pasive” sunt capabile sa isi foloseasca propria energie. Si partea din Vauban care utilizeaza energie solara este conectata de asemenea la centrala.

Potrivit lui Thomas Fabian, in Vauban exista mai multe tipuri de gandire energetica. Cea mai putina energie folosesc casele construite in asa numitul “stil Freiburg” care inseamna ca nu au nevoie de mai mult de 65 kw/H pentru un metru patrat incalzit pe an. “Casele pasive” au nevoie de 15 kw/H, ceea ce inseamna 1,5 litri de petrol pe metru patrat si pe an. Exista si case care isi produc solar toata energia de care au nevoie cum e cazul „Bürgerhaus 37(foto)“, spre exemplu” .

Asadar, in Vauban ideea principala este economisirea energiei si un trai cat mai aproape de natura. Insa totul ramane la latitudinea fiecarui cetatean. “Noi nu am vrut sa ne punem panouri solare pentru ca am vrut sa avem spatiu pentru terasa, sa avem o priveliste frumoasa catre munte si sa putem planta multa verdeata. Insa economisim multa energie recirculand aerul cald si datorita faptului ca am izolat termic foarte bine casa”.

Autobuzul, cismeaua si joaca in picioarele goale

Copii la joaca intre blocuri
Copii la joaca intre blocuri
Foto: HotNews.ro
In plimbarile mele prin Vauban am vazut si lucruri care desi se subscriau ideii de economie nu prea aveau nimic in comun cu civilizatia. Unii dintre locuitori traiesc in autobuze dezafectate la lumina lumanarii. Freiburghezii ii considera niste hipioti moderni care ca si cei de alta data traiesc o viata fara reguli imbibata in alcool si droguri. Insa acestia sunt cazuri izolate care in nici un caz nu pot da imaginea de ansamblu.

Vorbind de “ansamblu” as spune ca mergand pe strazile de aici ai senzatia ca esti intr-o mare curte, care apartine unei mari familii. In locurile de joaca de langa blocuri, copiii isi lasa peste noapte jucariile, bicicletele si trotinetele, fara teama ca cineva le va lua.

Leaganele si toboganele sunt din lemn (si nu din metal) pentru ca micutii sa nu se raneasca iar unii dintre ei, alearga prin iarba in piciorusele goale. Cand le e sete, se duc fuguta la cismea. Unii spun ca acesti copii cresc ca sub un clopot de sticla. Ca lumea reala e cea cu masini, beton si poluare. Oare?