Ecaterina Andronescu s-a nascut in 7 aprilie 1948, in localitatea Malovat, judetul Mehedinti. A absolvit, in 1972, Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice, Facultatea de Chimie Industriala, Universitatea Politehnica Bucuresti. Din 1982, este doctor in Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice.

A urmat cursuri de specializari la Universitatea "Claude Bernard", Lyon Franta, University of London, Darlinghton Anglia, University of Sevilla Spania.

Ecaterina Andronescu a fost poreclita "Abramburica" de studenti pe vremea cand se afla in fruntea Educatiei. Pe timpul primului mandat de ministru, Andronescu a luat mai multe masuri controvresate, care au dus la o stare de confuzie in invatamantul romanesc. Printre acestea: reintroducerea obligativitatii examenului de admitere in facultati, revenirea la examenul de admitere in licee, dar si schimbarea metodolgiei de corectare la bacalaureat.

Activitate profesionala

  • 1972 - 1983 - Asistent universitar, Universitatea Politehnica Bucuresti
  • 1983 - 1990 - Sef lucrari (lector), Universitatea Politehnica Bucuresti
  • 1990 - 1994 - Conferentiar, Universitatea Politehnica Bucuresti
  • 1994 - prezent - Profesor universitar, Universitatea Politehnica Bucuresti
  • 1989 - 1992 - Prodecan Facultatea de Chimie Industriala
  • 1992 - 2004 - Decan Facultatea de Chimie Industriala, Universitatea Politehnica Bucuresti
  • 2004 - prezent - Rector Universitatea Politehnica Bucuresti.

Activitatea politica:

  • 1996 - prezent - membru PSD
  • 1997 - prezent - membru in Consiliul National PSD
  • 1997 - prezent - membru in Biroul Executiv Central
  • 1997 - prezent - Vicepresedinte al Organizatiei PSD a Municipiului Bucuresti

Functii, activitati intr-o organizatie din administratia publica centrala sau locala

  • 1995 - 1996 - Secretar de Stat Ministerul Educatiei si Cercetarii
  • 2000 - 2003 - Ministru al Educatiei si Cercetarii

Activitate publicistica si stiintifica

  • peste 155 de lucari stiintifice publicate in reviste de specialitate din tara si strainatate (30)
  • peste 60 de contracte de cercetare stiintifica nationale sau internationale (56 cu responsabilitate directa)
  • trei carti, un brevet de inventie