Societatea cu răspundere limitată a apărut pentru prima oară în 1892, în Germania, din nevoia de a satisface necesitatea fructificării capitalurilor mijlocii (societățile de persoane fiind pretabile capitalurilor mici, iar societățile de capitaluri fiind pretabile capitalurilor mari). În acest context, societatea cu răspundere limitată împrumută caracteristici atât de la societățile de persoane, cât și de la societățile de capitaluri. Cel mai important pentru analiza noastră, societatea cu răspundere limitată - în mod similar societăților de persoane - se bazează pe încrederea dintre asociați.

Laura Elena Radu, Marius ChelaruFoto: STOICA & Asociatii

Uneori, această încredere dintre asociați (parteneri de afaceri, prieteni, frați, soți etc.) conduce la înființarea de societăți cu răspundere limitată cu asociați care contribuie la beneficii și la pierderi în mod egal. În cazul în care sunt numai doi asociați, efectul practic este că societatea poate funcționa doar în măsura în care există consens între aceștia. În eventualitatea în care relațiile dintre asociați se deteriorează, se pot naște blocaje severe în funcționarea societății, blocaje pentru care Legea societăților nr. 31/1990 nu are soluții utile.

Un prim aspect, probabil cel mai important pentru asociați, este imposibilitatea aprobării situației financiare și repartizării profitului generat de societate.

Astfel, potrivit legii, prima obligație a adunării generale a asociaților este să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net. Regula este că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.

Prin urmare, în cazul în care asociații nu se înțeleg asupra aprobării situației financiare și/sau, mai cu seamă, asupra repartizării profitului, societatea se află în situația de a nu-și putea elabora un plan de investiții, iar asociații se află în situația de a nu-și putea distribui dividende.

Mai mult, legea contabilității nr. 82/1991 prevede sancțiuni pecuniare semnificative pentru neîntocmirea și nesemnarea situațiilor financiare anuale, iar din 16 iulie 2015, Legea nr. 31/1990 prevede că, în anumite condiții, orice persoană interesată poate cere dizolvarea societății dacă aceasta nu şi-a depus situațiile financiare anuale.

Un alt aspect cu consecințe deosebit de grave pentru societate este imposibilitatea numirii administratorilor și/sau urmăririi acestora pentru daune produse societății.

De cele mai multe ori, administratorii sunt numiți prin actul constitutiv, iar pentru schimbarea acestora, este necesară actualizarea actului constitutiv al societății. În acest caz, legea prevede că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

În ipoteza în care a încetat mandatul administratorilor (e.g. prin ajungere la termen) sau, mai grav, în cazul în care administratorii comit acte de natură să le atragă răspunderea față de societate, asociații sunt datori să numească un nou administrator, respectiv să decidă formularea de către societate a unei acțiuni în atragerea răspunderii administratorilor.

Prin urmare, în cazul în care asociații nu se înțeleg asupra numirii noilor administratori, societatea se află în ipoteza de a nu mai avea toate organele statutare. Și în acest caz, Legea nr. 31/1990 prevede că societatea este supusă riscului dizolvării la cererea oricărei persoane interesate.

În altă ordine de idei, în cazul în care asociații nu se înțeleg asupra atragerii răspunderii administratorilor, dacă este cazul, societatea nu își poate recupera paguba, iar administratorii pot continua să producă pagube suplimentare acesteia.

Un aspect interesant este acela că și dacă unul dintre asociați ar dori să își cesioneze părțile sociale sau să se retragă din societate, nu o poate face decât cu acordul celuilalt asociat, ceea ce înseamnă că el poate rămâne captiv în societate.

În fine, în cazul în care asociații nu se înțeleg prin hotărâre a adunării generale a asociaților cu privire la orice alt aspect care privește funcționarea societății, aceasta poate întâmpina dificultăți sau chiar blocaje cu privire la înfăptuirea obiectului de activitate, situație care poate conduce la reorganizarea sau chiar falimentul societății, în condițiile Legii nr. 85/2014.

În această situație, ce pot face asociații pentru evitarea consecințelor nefaste ale lipsei de acord dintre ei?

În primul rând, asociații pot preveni din start blocaje generate de potențialele neînțelegeri dintre ei prin derogarea de la regula majorității absolute a asociaţilor şi a părţilor sociale. Astfel, chiar dacă ambii asociați participă în mod egal la beneficii și pierderi, aceștia ar putea să decidă ab initio că unul dintre ei va avea o pondere mai mare în luarea anumitor decizii indispensabile existenței și activității societății.

În al doilea rând, Legea nr. 31/1990 prevede că soluția în cazul existenței de neînțelegeri grave între asociați este dizolvarea societății, pe cale judecătorească, urmând ca societatea să fie lichidată. Această soluție poate fi acceptabilă în cazul societăților mici, însă este profund inechitabilă în cazul societăților mai mari, unde dizolvarea afectează angajații, partenerii comerciali cu care societatea interacționa și chiar și statul, care este lipsit de taxele și impozitele generate de activitatea economică a societății.

Astfel, pentru a preîntâmpina asemenea situații, asociații ar putea să prevadă ab initio în actul constitutiv, spre exemplu, că cesiunea părților sociale este liberă (cum este în cazul societăților pe acțiuni). Generalizând, asociații ar putea prevedea în actul constitutiv mecanisme specifice pentru cele mai importante și cel mai des întâlnite situații în care neînțelegerile dintre asociați afectează societatea.

În concluzie, societatea cu răspundere limitată este cea mai potrivită soluție pentru punerea în valoare a capitalurilor mijlocii, însă din cauza caracterului său intuitu personae, în special în cazul în care aceasta este formată din doi asociați cu părți egale, în lipsa unor clauze de salvgardare în actul constitutiv, eventualele neînțelegeri dintre asociați pot conduce la ruinarea societății. Așadar, atenție la alegerea structurii societății și la redactarea actului constitutiv!

Un articol semnat de Laura Elena Radu, Senior Partner (lradu@stoica-asociatii.ro) și Marius Chelaru, Managing Associate (mchelaru@stoica-asociatii.ro), STOICA & Asociații