La cei 68 de ani ai lui, nea Vasile e taximetrist. S-a angajat ca să-și susțină băiatul, care a rămas fără serviciu și are și un copil de crescut. Vasile e unul din cei peste 15.000 de pensionari care au preferat să-și prelungească viața activă. În 2010, erau 3000 de pensionari care reveniseră în câmpul muncii. Azi, doar cei din orașe au depășit 15.000. Dacă îi adunăm și pe cei de la țară, mai adăugăm alți peste 7.000 de pensionari. Statistica tocmai ce-a transmis joi numărul mediu al pensionarilor și pensia medie lunară.
Nea Vasile știe că pensiile viitoare sunt plătite din taxele și impozitele achitate de românii care vor lucra în acel moment. Ele nu sunt plătite dintr-un fond care există și care a fost construit de-a lungul timpului, ci din niște bani cheltuiți în secunda a doua după ce CAS-urile sunt colectate de la populație Și asta are o importantă enormă și pentru viitorii pensionari, din mai multe puncte de vedere. Pe de-o parte pentru că pensia lor va depinde de numărul tinerilor care vor fi în țară în acel moment. Cu cât aceștia vor fi mai puțini, cu atât pensiile plătite vor fi mai mici. Pentru că pensiile nu vin de la Stat ci de la cei care muncesc atunci când tu te pensionezi.!
Problema demografică este un aspect preocupant și pentru bancherii centrali români. În cel mai recent Raport privind stabilitatea, BNR arată intensitatea ridicată a emigrației în rândul tinerilor, alături de fenomenul de îmbătrânire a populației, poate influența semnificativ evoluțiile economice viitoare din România.
Potrivit unui comunicat de joi al Statisticii, numărul mediu de pensionari a fost de 5,18 milioane de români, în scădere cu 17.000 de persoane faţă de trimestrul precedent. Pensia medie lunară a fost de 1227 lei, în creṣtere cu 0,3% faṭă de trimestrul precedent. În anul 2018 sumele cuvenite drept pensii au fost de 73.22 miliarde lei, cu 9,2% mai mari comparativ cu anul 2017.
În anul 2018, numărul mediu al pensionarilor a fost de 5,2 milioane de oameni. Pensionarii de asigurări sociale deţin ponderea majoritară (99,9%) în numărul total de pensionari. Deşi în rândul pensionarilor femeile sunt în majoritatea cazurilor mai numeroase, pensia medie lunară ce revine acestora este mai mică decât cea a bărbaţilor pentru toate categoriile de pensii, făcând excepţie doar pensionarele provenite din fostul sistem al agricultorilor. Anul trecut, pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 1126 lei, ecartul dintre valoarea minimă şi cea maximă depăşind 500 de lei (903 lei în judeţul Botoṣani faţă de 1434 lei în Municipiul Bucureşti).
”Pentru a atinge obiectivul naţional de 70 de procente - rată de ocupare a forţei de muncă pentru populaţia cu vârsta între 20 şi 64 de ani până în anul 2020, România trebuie să crească semnificativ rata de angajare a populaţiei active. Pe viitor, se preconizează, de asemenea, că venitul suplimentar din muncă va deveni mai important pentru populația în vârstă, deoarece se estimează că rolul sistemului de pensii de a furniza venituri populaţiei vârstnice din România va scădea, atât în ceea ce priveşte acoperirea populaţiei, cât şi nivelul pensiilor. Munca la vârste înaintate trebuie deci să fie încurajată, deoarece rezultatele pot fi pozitive, atât pentru cei în cauză, respectiv pentru creșterea economică a României. În timp ce necesitatea unei vieți active mai lungi nu este încă universal acceptată de societatea românească, unele segmente ale populației au o atitudine pozitivă față de această idee, inclusiv femeile, persoanele cu un grad mai ridicat de educație și persoanele care au dificultăți financiare”, se arată în Strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice.
În următorii 20 de ani, România ar putea arăta din punct de vedere demografic cu totul altfel decât arată acum, reiese dintr-o cercetare a Statisticii, dedicată îmbătrânirii României. În cea mai optimistă prognoză, în 2060, vom avea circa 4.8 milioane de vârstnici, iar în varianta pesimistă, aproape 4,2 milioane de români de peste 65 de ani. Ca urmare a urbanizării şi modernizării, tipologia familiilor s-a schimbat.
De la familia cu mulţi copii, care oferea membrilor ei stabilitate şi siguranţă, s-a trecut la familia în care membrii au independenţă, dar nu mai au siguranţă şi stabilitate. Cei mai afectaţi sunt bătrânii. Și asta are legătură cu taxele pe care le vom avea de suportat pentru a ne putea întreține părinții și bunicii, cu structura economiei și cu modul în care va funcționa România la viitoarele oferte electorale.
- Ce înseamnă asta pentru economie?
În primul rând, va crește cererea de servicii destinate vârstinicilor. De la servicii de asistență medicală la domiciliu, la prestări de servicii (cumpărături, achitarea facturilor ș.a.m.d), până la servicii mai sofisticate. Asta presupune și o suplețe a filosofiei fiscale, în sensul asigurării unor deductibilități celor care se ocupă de îngrijirea bătrânilor, după modelul statelor occidentale.
Trecerea de la muncă la viață de pensionar are efecte profunde, resimțite de fiecare român în mod personal. De regulă, femeile traversează cu mai multă ușurință acest eveniment față de bărbați, explicabil prin rolul asumat de femei în familie- fiind mai ocupate cu rezolvarea diferitelor activități gospodărești și deci, având de îndeplinit activități cotidiene utile, privesc cu oarecare detașare ieșirea la pensie și uneori chiar că o ușurare de sarcini. În schimb bărbații (mai puțin implicați în asemenea activități) se văd inutili, manifestând indispoziție și uneori insatisfacție și apatie.
De asemenea, mai arată INS, la bărbații de la oraș indispoziția și insatisfacția este mai ridicată decât la bărbații din mediul rural, cărora ieșirea la pensie le creează mai mult timp liber pentru a se putea ocupa în liniște de activitățile gospodăriei.
De notat și faptul că șocul pensionării, aparent este mai intens în rândul persoanelor cu pregătire superioară și în general calificate, comparativ cu persoanele cu un nivel de pregătire inferioară sau necalificate.
În perioada imediată după pensionare, se produc o serie de modificări legate de schimbarea modului de viață, întreruperea relațiilor de muncă, schimbarea poziției în cadrul familiei și a grupului social căruia îi aparține fiecare persoană în parte. Declinul fiziologic devine în scurt timp preocuparea esențială, iar sentimentele de izolare și marginalizare se acutizează.
Pensionarul se vede depășit de evenimente, iar în familie simte pierderea prestigiului și uneori chiar și a independenței de mișcare. Asemenea manifestări se produc atunci când întreruperea activității are loc în mod brusc și atunci când un asemenea eveniment nu corespunde întotdeauna cu pierderea capacității de muncă. Șocul este în linii generale asemănător, indiferent de nivelul de calificare, însă în rândul persoanelor calificate este mai intens în etapă de debut, aceste persoane fiind conștiente de urmări, ulterior se pare că ele se adaptează mai bine decât necalificații, mai ales când cultivă anumite hobby-uri, participă la rezolvarea diferitelor activități lucrative sau obștești care le pasionează și dezvoltă anumite relații sociale cu alți pensionari și chiar cu persoanele tinere și adulte.
Sentimentele de inutilitate și izolare socială sunt mai puternice în cazul persoanelor vârstnice lipsite de ocupație, favorizând instalarea unor boli psihice grave, cu deosebire cele depresive și anxioase.
Dacă înainte problemele vârstnicului se rezolvau în familie, astăzi societatea este nevoită să intervină din ce în ce mai mult. Respectul, atenția și afecțiunea cu care erau înconjurate persoanele vârstnice în familiile tradiționale, în care coabitau mai multe generații, au dispărut treptat o data cu destrămarea acestor tipuri de familie care au cunoscut o nuclearizare accentuată, nu numai în mediul urban, unde rar se mai poate întâlni o familie complexă, cât și în mediul rural.
Sentimentul singurătății se accentuează odată cu vârstă și determină probleme speciale pentru societate căreia îi revin o serie de obligații pe linia supravegherii și îngrijirii unor persoane lipsite de sprijin. Un rol important ar trebui să-l aibă politicile publice din domeniul serviciilor publice de asistentă socială, de ajutor menajer sau cele legate de prestarea de servicii legate de aprovizionare, îngrijire și supraveghere calificată în cazul unor situații extreme.
- Consecințe medicale și sociale
Aceste consecințe sunt legate de bolile specifice și de mortalitatea celor de peste 60 de ani, care reclamă servicii de sănătate și de ordin social adaptate acestui fenomen de îmbătrânire.
Se știe, bătrânii au în genere o sănătate mai precară decât cei tineri. Studiile întreprinse indică o supra-morbiditate a acestora, în rândul cărora se constată existența în medie a 2-3 afecțiuni cornice /persoană, iar la vârstele avansate, numărul afecțiunilor pe persoană este mai crescut.
Frecvența ridicată a îmbolnăvirilor reprezintă o altă caracteristică a morbidității persoanelor vârstnice și longevive. La vârstă de 65 ani și peste, comparativ cu persoanele de 15-64 ani, rată de morbiditate este dublă, cu diferențe mari la bolile aparatului circulator (de aproape 4 ori mai multe), urmate de bolile sistemului nervos, bolile ochiului și anexelor sale, bolile sistemului osteo-articular, ale mușchilor, ale țesutului conjunctiv, tumorile, tulburările mentale și de comportament și bolile urechii și apofizei mastoide (între 2 și 3 ori).
Principalele cauze de îmbolnăvire a persoanelor vârstnice sunt: tulburările de auz și de vedere, bolile articulare și reumatismale (osteoporoză-care pe lângă faptul că deține o frecvență ridicată are consecințe sociale severe), afecțiunile cardiace și ale aparatului circulator (cardiopatiile, arteroscleroza și arterioscleroză, hipertensiunea arterială), problemele de incontinență urinară, demența șenilă, căderile și fracturile consecutive și altele.
La vârstele de peste 80 ani, bolile au caracter cronic, de lungă durată, care necesită un consum mare de asistentă medicală (consultații, tratamente medicamentoase, spitalizări repetate și de durată) și asistentă medico-socială (supravegheri și îngrijiri cu caracter permanent, ajutor menajer și igiena personală, instituționalizare) și sunt mult mai frecvențe. În cadrul acestei grupe de populație, o incidență crescută au și tulburările psihice, precum și diferite forme de senilitate.
Pe plan socio-cultural, consecințele trebuie analizate în strânsă corelație cu doi factori: unul reprezentat de nivelul venitului care poate asigură o independența relativă a vârstnicului și al doilea, nivelul de pregătire-în raport de care vârstnicii știu să își organizeze timpul și modul de viață în general prin cultivarea unor hobby-uri și relații sociale cu efect compensatoriu și stimulatoriu pentru menținerea sentimentului de utilitate.
- Consecințe politice
În afara celor de mai sus, îmbătrânirea sugerează și implicații politice pentru care partidele din România ar trebui să se pregătească.
Pe plan politic, asemenea consecințe ale îmbătrânirii decurg din calitatea vârstnicilor de votanți în alegeri. În campaniile electorale, degeaba te duci în mijlocul unei populații de vârstnici să le promiți creșterea locurilor de muncă și reducerea taxării salariale, că pe ei asemenea chestiuni nu-i mai interesează.
Vârstnicilor, dacă le vrei voturile, trebuie să le promiți creșteri de pensii, facilități de transport, în general măsuri cu pronunțat caracter de stânga. Pe scurt, partidele politice trebuie să includă în cadrul programelor electorale a unor asemenea măsuri, dacă vor să ajungă la conducerea țării.
1
6
