După discursul lui Tusk din cadrul ceremoniei oficiale de preluare a Consiliului Președinției UE, a căzut cortina. Calitatea și fluența discursului său, rostit perfect românește, care a lăsat cu gura căscată mulțimea adunată la Ateneu, a redus la tăcere vocile liderilor români, lăsând să se audă doar lozincile din stradă. Tusk s-a arătat convins că, „în aceste șase luni, veți interpreta cu energie și înțelepciune o adevărată Rapsodie română. Că românii sfințeșc locul”, în timp ce din stradă mulțimea striga „Go, go, go, Dragnea la bulău” .
Discursul liderilor politici prezenți la Ateneu au fost analizate și de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care, a scos în evidență diferențele dintre oficialii de la Bruxelles și autenticitatea manifestului lor și reprezentanții de la București. Nu a pierdut în vedere nici semnificația momentului în care Donald Tusk amintește de Dacia 1310, subliniind faptul că „Europa a intrat în România”, deși liderii de la guvernare încearcă de doi ani„ să scoată România din Europa.”
Deși absent de la ceremonia oficială de preluare a președinției Consiliului Europei, prezența lui Liviu Dragnea se simte de mai bine de 6 ani, în instituțiile cele mai importante ale statului. În vreme ce multinaționalele și companiile cu capital străin au devenit ținta șefului PSD, pe care le acuză de producerea dezechilibrelor în bugetul de stat, în posturile cheie din sistemul economic stau chiar apropiații lui Liviu Dragnea. ANAF și Curtea de Conturi, aparatele de stat care controlează activitatea multinaționalelor sunt conduse, din umbră, de mai bine de 6 ani, de șeful social-democraților prin oameni ca Ionuț Mișa, Bogdan Stan, Florin Tunaru, Marius Vorniceanu sau Mihai Busuioc.
Mai mult decât ceremonia oficială, decât promisiuni și rezoluții, preluarea președinției Consiliului UE presupune și o listă de priorități. Din partea României nimic concret, nimic fezabil, nimic nou. Cele mai importante direcții pe Educație care au fost anunțate sunt de fapt teme generale, aflate pe agenda europeană, impuse deja de Consiliu. Unul dintre exemple ar fi programul Erasmus+ , despre care se spune că este un dosar de maxim interes pentru cele 6 luni ale mandatului României la Președinția Consiliului UE, dar pentru care nu ar mai fi nimic de făcut, deoarece deja Comisia Europeana a construit cadrul pentru etapa 2021-2027, pe care l-a adoptat pe 30 mai 2018.
Tot la capitolul educație, decizia prin care li se permite profesoarelor să rămână la catedră chiar și după 65 de ani nu a fost prea bine primită de mai multe reprezentante din sistemul de învățământ. Salariile mici, stresul și cheltuielile greu de acoperit par a fi printre motivele pentru care nu ar mai rămâne la catedră după vârsta de pensionare. “Consumul nervos și stresul nu este același cu cel de la ciclul preșcolar și primar. Oare pot sta până la 65-68 de ani educatoarele și învățătoarele? Salarii care nu acoperă cheltuielile de transport și întreținere sunt încă un stres.” Mai mult de atât, recolta vine și din rândul vocilor tinere care susțin că nu sunt locuri suficiente nici măcar pentru cadrele didactice debutante sau tinere și din cauza aceasta nu se pot titulariza. „Anul trecut am luat 9,02 la examenul de titularizare si nu m-am putut titulariza din lipsă de posturi, că dvs mențineți ca titulari persoane bătrâne”.
În timp ce la nivelul conducerii dezvoltarea sistemului de învățământ este încă la stadiul de proiect, câțiva elevi din Timișoara deja au făcut primul pas. Pentru al treilea an consecutiv, Sebastian Maleș împreună cu echipa lui se califică în finala unei competiții internaționale organizate de NASA și MIT, una dintre cele mai prestigioase universități din lume. Din păcate, participarea lor este condiționată de lipsa banilor. Ministerul Educației nu finanțează astfel de concursuri, aşa că tinerii se văd nevoiți să apeleze la bugetele proprii sau să spere că vor primi donaţii. Au nevoie de cel puţin 15.000 de euro, bani pentru transport, cazare și mâncare.
Cazul elevilor din Timișoara nu este deloc surprinzător. Conform unui raport official, România se află pe ultimul loc în UE la capitolul cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare. În 2017 doar 0,5% din Produsul Intern Brut pentru cercetare (R&D), cu mult sub media de 2,07% din PIB cheltuită la nivelul Uniunii Europene.
