Se vorbește tot mai des despre o nouă revoluție industrială, denumită și Revoluția 4.0, care se preconizează a fi diferită de cele anterioare (având în vedere că afectează companiile din toate sectoarele), revoluție la sfârșitul căreia companiile vizate vor deveni adevărate întreprinderi digitale, prin transformarea integrală a sistemelor de producție și/sau management. Pe lângă plusurile inerente acestei revoluții, observăm apariția unei noi probleme, anume incapacitatea statelor de a ține pasul cu reglementarea noilor tehnologii, problemă semnalată și de fondatorul și președintele Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, în cartea sa - The Fourth Industrial Revolution.
Un exemplu elocvent, care evidențiază dificultatea statelor de a reglementa noile tehnologii, îl constituie domeniul cripto-monedelor și al tehnologiei care stă la baza tranzacționării acestor monede virtuale, respectiv tehnologia blockchain - domeniu care a început să fie reglementat, cel puțin în Europa, abia din anul 2018, deși apariția acestora datează de aproximativ 10 ani de zile.
Tehnologia blockchain va deveni un motor de transformare a numeroase industrii, iar domeniul juridic nu va face excepție. Având în vedere caracteristicile pe care le prezintă acest sistem inovator (capacitatea de stocare a unor cantități uriașe de informații, asigurarea imutabilității informațiilor stocate prin natura distribuită a registrului și prin criptografia complexă folosită) nu putem evita întrebarea: oare ce ramuri ale dreptului nu vor fi afectate de această tehnologie?
În prezentul articol vom prezenta pe scurt unele dintre cele mai palpabile aplicații ale tehnologiei blockchain în arii existente ale dreptului.
Smart contracts/Contracte inteligente
Tehnologia blockchain permite folosirea așa-numitelor "smart contracts"/"contracte inteligente": programe care conțin condiții contractuale ce sunt executate automat în momentul în care anumite criterii codate în cuprinsul contractelor sunt îndeplinite. În cel mai simplu exemplu, prin intermediul unui asemenea contract, livrarea unui produs sau prestarea unui serviciu va declanșa automat funcția de plată în favoarea debitorului obligației executate.
Executarea contractului va fi validată de către rețeaua blockchain, care în momentul constatării faptului că produsul a fost livrat sau că serviciul - prestat, va activa funcția din contract ce va permite eliberarea sumei de bani dintr-un cont de tip escrow.
Din moment ce registrul blockchain este imutabil, codul agreat (și, prin urmare, contractul agreat) poate fi modificat sau anulat doar în condițiile stabilite în însuși conținutul codului. Contractele "tradiționale" oferă alegerea de a plăti ce este datorat potrivit contractului sau de a încălca termenii contractului și de a suporta consecințele neexecutării. În contrast, dacă plata este automatizată prin intermediul unui smart contract, această alegere nu mai există, tranzacția fiind executată automat, ca urmare a validării de către rețea.
Având în vedere limitările tehnologice încă existente, în prezent rețeaua blockchain se bazează pe "un oracol", un terț care verifică întâmplări din realitate și livrează această informație rețelei blockchain. În exemplul nostru, oracolul confirmă rețelei că bunul a fost livrat sau că serviciul prestat. Ținând cont de faptul că oracolul este un terț față de rețeaua blockchain, principala problemă de rezolvat o constituie încrederea oamenilor în aceste surse de informații.
Deși ofertant din punct de vedere al câștigului de timp și al reducerii costurilor, acest model de contract ridică totuși o serie de incertitudini legale care necesită clarificare: valabilitatea acestora în sistemul jurisdicțional, legea aplicabilă în ipoteza unor contracte cu element de extraneitate și posibilitatea de a contesta validitatea informațiile furnizate de către oracol.
Practic, avocații vor fi nevoiți să înțeleagă modul în care funcționează limbajul informatic al contractelor inteligente, pentru a putea identifica existența unui risc legal în ceea ce privește codificarea funcțiilor programului.
Cărți funciare deștepte?
O simplă incursiune la un birou de carte funciară va dezvălui cum acest domeniu este încă blocat în secolul trecut, cu grămezi de cărți funciare în format fizic care atestă lanțul de proprietate al unui imobil și sarcinile acestuia. Chiar și atunci când se încearcă o digitalizare, operațiunea este, în esență, o simplă scanare a cărților funciare, implicând crearea unei baze de date care să permită organizarea și procesarea acestor scanări.
Tehnologia blockchain, prin securitatea inerentă a registrului distribuit cu care operează, promite o metodă mai accesibilă, sigură și eficientă de înregistrare a datelor esențiale pentru dreptul de proprietate. Mai mult, se pot înregistra detalii concrete cu privire la momentul și condițiile în care proprietatea s-a transmis. Astfel, orice persoană interesată va putea accesa rețeaua blockchain pentru a vedea care este statutul legal al unui imobil, fără a mai fi nevoie de parcurgerea unei proceduri birocratice prealabile.
O implementare la scară largă a tehnologiei blockchain în domeniul funciar va însemna, practic, o economisire logistică importantă, eliminând nevoia spațiilor de depozitare și a personalului care să proceseze documentația. Într-o asemenea ipoteză, singura sarcină a unui registrator de carte funciară va fi aceea ca, la momentul unei tranzacții cu privire la un imobil, să se asigure că informațiile sunt stocate în rețeaua blockchain.
O armă împotriva infracțiunii de spălare a banilor?
Având în vedere popularitatea crescândă a tehnologiei blockchain, care poate fi considerată un adevărat sistem financiar alternativ, Uniunea Europeană s-a adaptat prin luarea unor măsuri care să asigure o transparență sporită a tranzacțiilor financiare efectuate de către entități corporative sau alte entități juridice.
Măsurile suplimentare luate de Uniunea Europeană fac obiectul Directivei (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018, prin care s-a modificat Directiva 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului ("Directiva 2015/849"), precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE.
Cu titlu de exemplu, în urma acestor inovații legislative, printre entitățile care fac obiectul Directivei 2015/849 regăsim acum furnizorii implicați în servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare (art. 2 alin. (1) pct. 3 lit.g) și furnizorii de portofele digitale (art. 2 alin. (1) pct. 3 lit.h).
Deși există numeroase suspiciuni privind utilizarea noilor tehnologii (în special a tehnologiei blockchain) în scopul finanțării grupurilor infracționale și/sau teroriste, apreciem că soluția pentru prevenirea și combaterea acestora poate lua naștere exact din aceeași sursă, respectiv cea a utilizării corecte a tehnologiei blockchain.
Prin caracteristicile care definesc această inovație, respectiv posibilitatea stocării unui volum imens de date și imutabilitatea registrului care înregistrează datele de identificare ale celor care efectuează tranzacțiile electronice utilizând această tehnologie, blockchain-ul poate fi considerat o veritabilă armă împotriva infracțiunilor economice precum spălarea banilor, deoarece permite verificarea transferului de monede virtuale de la un capăt la celălalt, ceea ce ușurează implicit munca autorităților în identificarea făptuitorilor.
Mai mult, prin implementarea în cadrul blockchain-ului a unor "smart contracts", care să prevadă necesitatea verificării identității persoanelor care realizează diverse tranzacții electronice și care să permită efectuarea acestora doar între portofele digitale verificate (prin metoda "know your customer"), această tehnologie ar putea semnala și chiar bloca orice tranzacție care ar ridica semne de întrebare. Un alt beneficiu constă în posibilitatea autorităților din domeniul financiar de a supraveghea tranzacțiile digitale efectuate în acea rețea, reducându-se astfel costurile și timpul aferente verificării unor presupuse tranzacții suspecte.
Desigur, prezența acestor autorități în cadrul rețelei poate ușura considerabil procesul de identificare a tranzacțiilor suspecte și tragerea la răspundere a celor vinovați, însă "vine la pachet" cu o serie de consecințe precum creșterea tarifelor de tranzacționare ori chiar afectarea unuia dintre principiile esențiale al tehnologiei blockchain, respectiv caracterul descentralizat.
Concluzii
În încercarea de a ține pasul cu viteza cu care noile tehnologii se dezvoltă la nivel global, legiuitorii creează propuneri referitoare la modul de reglementare a blockchain-ului și a cripto-monedelor. Parlamentul britanic a creat un grup de lucru pentru a analiza impactul blockchain-ului, în Canada se lucrează la un proiect legislativ care urmează să fie publicat în 2019, iar o analiză a PricewaterhouseCoopers sugerează că cea mai mare barieră pe care o are de trecut adoptarea blockchain-ului la scară largă o reprezintă incertitudinea legislativă.
Pe termen scurt, pare că blockchain-ul are un viitor dificil, în care trebuie să navigheze teritorii necartografiate din punct de vedere legislativ. Cu toate acestea, "parteneriatul" dintre blockchain și drept promite multe oportunități (în cadrul prezentului articol limitându-ne doar la prezentarea câtorva din ele). Avocatura, deși o profesie cunoscută pentru conservatorism și rezistența la schimbare, credem noi, știe ce urmează. Ba chiar, unii dintre membrii profesiei deja formează consorții pentru a ține pasul cu schimbările pe care blockchain-ul le promite. Este clar că această tehnologie va impacta semnificativ avocatura și, ca în toate celelalte sectoare, profesia trebuie să fie pregătită pentru când acest lucru se va întâmpla.
În acest moment, nu știm dacă se poate vorbi despre un așa-zis "drept al blockchain-ului", ca ramură de sine stătătoare. Ceea ce știm cu certitudine, însă, parafrazând o autoare consacrată în domeniu, este că rolul avocaților și al juriștilor în general este de a se asigura că diversele aplicații ale tehnologiei blockchain chiar respectă principiile legale fundamentale, construite pe parcursul atâtor ani de dezvoltare organică a dreptului.
Un articol semnat de Marius Stanciu, Avocat al Țuca Zbârcea & Asociații (marius.stanciu@tuca.ro) și Răzvan Furdui, Avocat al Țuca Zbârcea & Asociații (razvan.furdui@tuca.ro)
