Angajatorii care nu vor lua și/sau nu vor respecta măsurile legale privind sănătatea și securitatea în muncă riscă să răspundă inclusiv penal (pe lângă alte tipuri de răspundere, precum cea civilă sau cea administrativă). Codul penal prevede două infracțiuni distincte cu privire la (i) neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă (articolul 349) și, respectiv (ii) nerespectarea acestor măsuri (articolul 350).
Măsurile legale de securitate și sănătate în muncă sunt prevăzute de Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările ulterioare ("Legea nr. 319/2006").
Cele două prevederi de mai sus impun anumite condiții ce vor fi analizate de către organele de cercetare penală pentru a decide în ce măsură aceste încălcări pot fi calificate drept fapte penale, și anume:
- Cu privire la prima infracțiune, autorul trebuie să fie o persoană care avea obligația să ia măsuri legale de securitate și sănătate în muncă a angajaților.
Conform articolului 5 litera b) din Legea nr. 319/2006, este considerat angajator în sensul legii o persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau a unității.
În cazul în care angajatorul este o persoană juridică, acesta are răspundere autonomă, diferită de răspunderea persoanelor fizice din cadrul companiei.
Totodată, este posibilă atragerea răspunderii penale a persoanelor fizice din cadrul companiei care au obligația de a lua măsuri legale privind sănătatea și securitatea în muncă și, în funcție de documentele statutare, acestea pot fi directorul general, președintele consiliului de administrație, administratorul, conducătorul unității etc.
- Cât privește cea de a doua infracțiune, autorul poate fi orice persoană ce se află în raporturi de muncă cu angajatorul.
- În legătură cu ambele infracțiuni, persoana vătămată trebuie să fie un lucrător. Statutul de lucrător include elevii și studenții ce efectuează stagii de practică, dar nu se aplică persoanelor care prestează activități casnice.
- Nerespectarea prevederilor privind siguranța și sănătatea în muncă trebuie să conducă la un pericol iminent de producere a unor accidente de muncă sau o boală profesională.
Simpla omisiune a angajatorilor de a lua/respecta măsurile respective, în absența producerii unei stări iminente de pericol cu privire la integritatea fizică/viața angajaților în timpul relației de muncă nu constituie infracțiune.
- Este necesară stabilirea unei relații de cauzalitate între acțiunea/inacțiunea angajatorului și rezultatul periculos.
- Rezultatul acțiunii nu trebuie să se datoreze unor factori obiectivi, precum vicii de construcție, echipamente nefuncționale, intervenții neprevăzute ale unor terți etc.
Conform Codului penal, sancțiunea aplicabilă persoanelor fizice pentru neluarea sau nerespectarea măsurilor legale obligatorii de sănătate și securitate în muncă constă în pedeapsa închisorii de la șase luni la trei ani sau amendă.
În cazul persoanelor juridice, principala sancțiune o reprezintă amenda, a cărei valoare poate varia între 12.000 lei și 1.200.000 lei. Instanțele de judecată pot decide, în plus, aplicarea unor pedepse complementare, în funcție de gravitatea rezultatelor (spre exemplu, suspendarea activității pentru o durată cuprinsă între trei luni și trei ani, sau chiar închiderea anumitor puncte de lucru ale companiei pentru o durată cuprinsă între trei luni și trei ani).
În situația în care infracțiunile menționate mai sus au ca rezultat vătămarea corporală și/sau uciderea din culpă, instanțele vor face, de obicei, aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni (între fapta de neluare/nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă și vătămarea/uciderea din culpă). Este de asemenea important de menționat că, dacă inspectorii de dreptul muncii iau notă de comiterea de către un angajator a unor încălcări repetate a cerințelor privind sănătatea și securitatea în muncă, Inspectoratul Teritorial al Muncii poate solicita radierea persoanei juridice respective din Registrul Comerțului, în conformitate cu Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată cu modificările ulterioare.
Astfel, este recomandabil nu numai ca angajatorii să ia și să respecte măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă, inclusiv prin comunicarea de instrucțiuni scrise către angajații lor cu privire la obligativitatea respectării acestor măsuri, dar și să supravegheze îndeaproape respectarea efectivă a acestor măsuri de către angajați.
Totodată, în scopul reducerii riscului atragerii răspunderii mai multor persoane din cadrul societății, inclusiv a celor care nu au responsabilități directe în privința luării de măsuri în domeniul sănătății și securității în muncă, este recomandabil și ca angajatorii să îi desemneze cu atenție, atât în documentele statutare, cât și în actele de angajare (spre exemplu în fișa postului) pe angajații care au atribuții și responsabilități directe cu privire la luarea și respectarea măsurilor menționate mai sus.
Articol scris de Dr. Magdalena Roibu, senior attorney at law Schoenherr și Asociații SCA, avocat specializat în white-collar crime (m.roibu@schoenherr.eu) și Mara Moga- Paler, head of employment, avocat specializat în dreptul muncii (m.moga- paler@schoenherr.eu)
